Se spune că istoria are multe de oferit şi că mereu putem învăţa câte ceva... Astăzi mi-am propus să ne reamintim câteva poveşti amuzante:
Împăratul Octavian Augustus îi este prezentat un grec care semăna uimitor cu el şi, în plus, avea şi cam aceeaşi vârstă. Glumind, Augustus îl întreba dacă nu cumva maică-sa fusese în tinereţea ei pe la Roma, cam prin vremea când şi tatăl împăratului era tânăr. Răspunsul grecului a fost prompt: - Mama nu a fost, dar tatăl meu a stat la Roma mai de mult. Cam cu un an înainte de naşterea ta.
După ce a eşuat în campania militară din Rusia, în 1812, Napoleon se retrăgea grăbit spre vest.În dreptul râului Niemen, el împreună cu suita sa se opriră şi cerură ajutorul unui ţăran barcagiu din împrejurimi să-i treacă pe celălalt mal. Când ţăranul îi ajută să treacă răul, Napoleon se interesă: - Mulţi dezertori au trecut râul zilele acestea? Naiv, ţăranul i-a răspuns: - Niciunul, dumneavoastră sunteţi primul.
Marele scriitor irlandez George Bernard Shaw a fost invitat ca punct de atracţie la masa unor aristocraţi. Amfitrioana, cunoscută pentru inteligenţa să cam şubredă, făcu imprudenţa să-l întrebe: - Spuneţi-mi, vă rog; am auzit că peştele regenerează materia cenuşie. Ce peşte mă sfătuiţi să consum ? - Balena! răspunse prompt scriitorul.
Cezar N. T. Orasanu, poet şi publicist, autor de epigrame şi pamflete politice, a fost trimis în timpul domniei lui Cuza de nenumărate ori la închisoarea Văcăreşti, fiindcă pe vremea aceea exista arestul preventiv pentru delicte de presă. De câte ori Orasanu scria câte un articol violent sau atingător de Vodă, îşi trimitea imediat salteaua, plapumă şi pernele la Văcăreşti. Directorul penitenciarului nu voia să le primească, însă Orasanu îi răspundea: - Nu-ţi fie teamă, o să primeşti şi ordinul peste câteva ceasuri. Fapt ce se adeverea întotdeauna.
Un amic al lui Caragiale i s-a plâns acestuia într-o zi: - Auzi, nene Iancule, neruşinatul ăla de Georgescu, nepricopsitul, coate-goale ăla, a îndrăznit să mă facă tâmpit şi idiot. - Când, stimabile? l-a întrebat Caragiale cu un aer scandalizat. - Acum o oră. - Ce măgar! a exclamat Caragiale. Apoi, luându-l gura pe dinainte: - Totdeauna a fost în întârziere, neisprăvitul ăsta!
În anul 1906 trebuia să se formeze un nou guvern francez. Cel desemnat cu formarea lui, Ferdinand Sarrien, a invitat acasă câţiva oameni politici pentru consultări, printre care şi pe Georges Clemenceau. În timpul discuţiilor s-a servit un bufet rece. Văzând că dintre oaspeţi numai Clemenceau nu serveşte nimic, gazda l-a întrebat: - Dumneata ce doreşti, domnule Clemenceau? - Internele, a răspuns acesta. A doua zi, Clemenceau a depus jurământul ca ministru de interne!
O echipă de zidari lucra la repararea parterului unei case cumpărate de celebrul tenor Enrico Caruso (1873-1921). Într-o zi, în timp ce cântăreţul repetă câteva arii într-o cameră de la etajul I, se prezentă la el maistrul. - Doriţi să terminăm reparaţiile luna asta?- Bineînţeles! răspunde Caruso. - Atunci, fiţi amabil şi nu mai cântaţi. Imediat ce vă aud, oamenii mei lasă totul baltă şi stau să vă asculte... A povestit mai târziu Caruso, spunând că a fost cel mai frumos compliment care i s-a făcut vreodată.
Ziaristul şi prozatorul Anton Bacalbaşa a fost invitat într-o seară la o petrecere. Printre ceilalţi invitaţi se afla şi un general în retragere. Acesta tocmai citise volumul de schiţe satirice în care scriitorul demasca tarele vieţii cazone. Fără să ştie că scriitorul se afla chiar în faţa sa, generalul indignat ameninţă că îl va chema pe autor în faţa justiţie pentru injurii aduse corpului ofiţeresc, la care Bacalbaşa a intervenit: - Lăsaţi-l, domnule general. Cine ştie ce amărât o fi şi scriitorul ăsta. Nu vedeţi? Până şi numele îl are ca vai de capul lui, ba cal, ba şa!
Împăratul Octavian Augustus îi este prezentat un grec care semăna uimitor cu el şi, în plus, avea şi cam aceeaşi vârstă. Glumind, Augustus îl întreba dacă nu cumva maică-sa fusese în tinereţea ei pe la Roma, cam prin vremea când şi tatăl împăratului era tânăr. Răspunsul grecului a fost prompt: - Mama nu a fost, dar tatăl meu a stat la Roma mai de mult. Cam cu un an înainte de naşterea ta.
După ce a eşuat în campania militară din Rusia, în 1812, Napoleon se retrăgea grăbit spre vest.În dreptul râului Niemen, el împreună cu suita sa se opriră şi cerură ajutorul unui ţăran barcagiu din împrejurimi să-i treacă pe celălalt mal. Când ţăranul îi ajută să treacă răul, Napoleon se interesă: - Mulţi dezertori au trecut râul zilele acestea? Naiv, ţăranul i-a răspuns: - Niciunul, dumneavoastră sunteţi primul.
Marele scriitor irlandez George Bernard Shaw a fost invitat ca punct de atracţie la masa unor aristocraţi. Amfitrioana, cunoscută pentru inteligenţa să cam şubredă, făcu imprudenţa să-l întrebe: - Spuneţi-mi, vă rog; am auzit că peştele regenerează materia cenuşie. Ce peşte mă sfătuiţi să consum ? - Balena! răspunse prompt scriitorul.
Cezar N. T. Orasanu, poet şi publicist, autor de epigrame şi pamflete politice, a fost trimis în timpul domniei lui Cuza de nenumărate ori la închisoarea Văcăreşti, fiindcă pe vremea aceea exista arestul preventiv pentru delicte de presă. De câte ori Orasanu scria câte un articol violent sau atingător de Vodă, îşi trimitea imediat salteaua, plapumă şi pernele la Văcăreşti. Directorul penitenciarului nu voia să le primească, însă Orasanu îi răspundea: - Nu-ţi fie teamă, o să primeşti şi ordinul peste câteva ceasuri. Fapt ce se adeverea întotdeauna.
Un amic al lui Caragiale i s-a plâns acestuia într-o zi: - Auzi, nene Iancule, neruşinatul ăla de Georgescu, nepricopsitul, coate-goale ăla, a îndrăznit să mă facă tâmpit şi idiot. - Când, stimabile? l-a întrebat Caragiale cu un aer scandalizat. - Acum o oră. - Ce măgar! a exclamat Caragiale. Apoi, luându-l gura pe dinainte: - Totdeauna a fost în întârziere, neisprăvitul ăsta!
În anul 1906 trebuia să se formeze un nou guvern francez. Cel desemnat cu formarea lui, Ferdinand Sarrien, a invitat acasă câţiva oameni politici pentru consultări, printre care şi pe Georges Clemenceau. În timpul discuţiilor s-a servit un bufet rece. Văzând că dintre oaspeţi numai Clemenceau nu serveşte nimic, gazda l-a întrebat: - Dumneata ce doreşti, domnule Clemenceau? - Internele, a răspuns acesta. A doua zi, Clemenceau a depus jurământul ca ministru de interne!
O echipă de zidari lucra la repararea parterului unei case cumpărate de celebrul tenor Enrico Caruso (1873-1921). Într-o zi, în timp ce cântăreţul repetă câteva arii într-o cameră de la etajul I, se prezentă la el maistrul. - Doriţi să terminăm reparaţiile luna asta?- Bineînţeles! răspunde Caruso. - Atunci, fiţi amabil şi nu mai cântaţi. Imediat ce vă aud, oamenii mei lasă totul baltă şi stau să vă asculte... A povestit mai târziu Caruso, spunând că a fost cel mai frumos compliment care i s-a făcut vreodată.
Ziaristul şi prozatorul Anton Bacalbaşa a fost invitat într-o seară la o petrecere. Printre ceilalţi invitaţi se afla şi un general în retragere. Acesta tocmai citise volumul de schiţe satirice în care scriitorul demasca tarele vieţii cazone. Fără să ştie că scriitorul se afla chiar în faţa sa, generalul indignat ameninţă că îl va chema pe autor în faţa justiţie pentru injurii aduse corpului ofiţeresc, la care Bacalbaşa a intervenit: - Lăsaţi-l, domnule general. Cine ştie ce amărât o fi şi scriitorul ăsta. Nu vedeţi? Până şi numele îl are ca vai de capul lui, ba cal, ba şa!
Bonus:
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Sunteti de acord sa nu scrieti niciun material abuziv, obscen, vulgar, calomnios, de ura, amenintare, orientare-sexuala sau orice alt material care poate viola prevederile legale ale tarii dumneavoastra, ale tarii unde „Despre-tot-si-nimic” este gazduit sau ale legislatiei internationale. Nerespectarea acestor prevederi poate duce la blocarea imediata si permanenta insotita de notificarea Internet Service Provider-ului dumneavoastra daca vom considera necesar. Adresele IP ale tuturor mesajelor sunt inregistrate pentru a ajuta la respectarea acestor condiţii. Sunteti de acord ca „Despre-tot-si-nimic” sa aiba dreptul de a sterge, modifica, muta sau inchide orice subiect in orice moment in care considera necesar. Ca utilizator sunteti de acord ca orice informatie introdusa sa fie stocata in baza de date. Aceste informatii nu vor fi dezvaluite niciunei terte parti fara acordul dumneavoastra, iar „Despre-tot-si-nimic” nu poate fi considerat responsabil pentru vreo incercare de hacking care poate duce la compromiterea datelor.