Acum mult timp în pădure, trăia un iepuraş mai special, doar că el nu avea culorile diferite la blănuţă ci inima, era darnic şi cu voie bună şi când era copil, aşa că voi, îi plăcea să meargă la marginea păduri şi să privească satul oamenilor, până într-o zi când văzu nişte copii care se luau de o fetiţă şi un băieţel, aceştia din urmă erau desculţi şi cu nişte hăinuţe rupte pe ei şi mai erau şi grăbiţi... Şi îşi dădu seama iepuraşul că aceia erau nişte copii săraci, iar ceilalţi copii care se luau de ei aveau de toate, ba chiar şi încălţări, văzând nedreptatea dintre oameni, el a hotărât ca să facă ceva pentru copiii săraci ai oamenilor. Zis şi făcut! Se apucă el de treabă, construieşte o vizuină mare, vase de tot felul ca să pună în ele cadourile pentru copii săraci, construi şi multe coşuleţe, ca să îi fie mai uşor căratul cadourilor şi uite aşa trecu un anotimp şi din toamnă se făcu iarnă. Termină toate pregătirile, era gata să facă jucări pentru copii, dar îşi aduse aminte că în seara de Crăciun venea acel om îmbrăcat în roşu şi le ducea jucării copiilor, se hotărî să nu facă jucări. Dar uite că vine primăvara şi el nu ştia ce cadouri să facă pentru copii şi se tot plimba prin vizuina imensă de colo colo ţopăind, încât nici el nu şi-a dat seama că a venit primăvara, până în clipa când cineva bătu la uşă. Era un porumbel călător, şi un prieten bun de al lui, îl primi în casă cu drag şi curios ce îi aduse prietenul în dar, deschise punguliţa de cadou primită, iar acolo se găsea un bob de cacao...
- Ce să fac cu o sămânţă? întreabă nedumerit iepuraşul şi o mirosi, iar mirosul îl îmbătă...
- Am fost într-o ţară caldă şi oamenii şi animalele consumă astfel de seminţe, am învăţat o reţetă de la ei şi vreau să o pregătim împreună, ai puţin lapte şi câteva alune?
- Desigur că am! Hai cu mine în bucătărie....
În bucătărie iepuraşul şi porumbelul se apucară de treabă, puseră laptele la încălzit, zdrobiră bobul de cacao şi alunele, astfel încât erau transformate în praf, a început să fiarbă laptele şi au băgat prafurile de cacao şi de alune în laptele fierbinte.
- Scumpule fi atent să nu dea în foc, eu trebuie să merg până la toaletă, spuse porumbelul.
- Bine, du-te! E tot unde ştiai toaleta!
Porumbelul fugi repede, iar iepuraşul rămăsese să mestece mereu în acel lichid maroniu, prietenul lui îi spusese că reţeta era cunoscută ca şi Cacao cu lapte şi nu durează mult prepararea ei. Tot mestecând în licoarea ce fierbea, îşi zise:
- Ia să gust niţel din ea, că poate îmi dau seama dacă e gata căci văd că porumbelul întârzie să apară.... Ahhh! E oribilă! zise iepuraşul după ce gustă. Surpriză! Era amară, aşa că luă borcanul cu zahăr şi puse jumătate din el în lichid, lichidul se îngroşa, el luă repede oul găurit la un cap ce îl folosea pe post de sticluţă şi turnă crema în el.... îl puse apoi la frigider până o apărea şi porumbel...
- Off! Ce ai făcut la casă, e atât de mare încât m-am pierdut în ea şi greu am găsit drumul spre bucătărie! zise prietenul lui.
- Vreau să fac ceva special pentru copii oamenilor, dar încă nu am nicio idee ce o să le fac cadou! Hai să ne gândim împreună până se mai domoleşte cacaua ta cu lapte... Ce zici?
- Bineee! Am o idee de ce nu le faci jucării? Omul cu nasul roşu are succes cu ele!
- Am vrut să fac asta, dar copii ştiu că el îi vizitează o dată pe an! Şi nu pot să îi fur meseria...!
- Ştiu! Ştiu!
- Ce?
- Ai putea face hăinuţe sau pantofiori!
- Da, dar ei nu o să le poarte, fiind săraci o să le ia părinţii şi le vor vinde în târg pentru puţină pâine... Trebuie să fie ceva special! Hai că merg să aduc lichidul ăla să îl bem!
- Cacaua cu lapte? râse şi continuă... Bine! Eu pun ceştile pe masă dacă nu te superi jupâne iepure!
- Desigur că nu mă supăr! Ba din contră mă bucur că mă ajuţi! Casa mea e şi a ta Porumbel! a mai adăugat iepurele în timp se mergea spre bucătărie ca să aducă oul cu cremă de la frigider!
Ajuns înapoi în sufragerie, unde cănile erau deja aşezate de Porumbel, iepuraşul întoarse oul cu găurica în jos în speranţa că va curge cacaua din el, dar... Surpriză! Nu curgea nimic! Supărat iepuraşul că a lucrat atât la Cacaua cu lapte, îi scăpă din mână oul, şi când atinsese pământul coaja se sparse şi rămăsese crema întărită sub formă de ou! Uimit şi porumbelul şi iepuraşul luaseră oul de cacaua şi îl gustară!
- Hm-mm ce aromă! exclamă porumbelul
- Este incredibil de gustos! Cum se numeşte dragul meu? spuse iepuraşul
- Nu ştiu! zise porumbelul
- Să îi punem noi numele! zise râzând iepuraşul
- Cum se va numi?
- Ou de ciocolată! Şi am să duc câte un coşuleţ de ouă de ciocolată la fiecare copil!
- Dar cum o să faci asta? spuse nedumerit porumbelul
- Păi cu ajutorul tău şi al clanului tău, o să fac rost de esenţă de cacao şi am să vorbesc cu toţi iepuraşii din regiune să mă ajute la bucătărie, o să vorbesc cu neamul ciocănitorilor ca să facă vase sub formă de jumătăţi de ou şi care să se unească să formeze un ou de vrăbiuţă, nu de alta dar ca să putem să le refolosim. Apoi o să merg la buni noştri prieteni castori, să ne ajute cu lemnele necesare sobelor unde o să facem ciocolata. Iar frigurosul urs Mormăiala se va ocupa de focuri! Vrăbiuţele vor strânge firicele de iarbă şi petale de flori şi vecinele mele, harnicele furnici vor croi din iarbă şi florile culese ambalaje frumoase pentru ouăle de ciocolată, paznici la intrarea în vizuină o să fie neamul bursucilor.....
- Oo! Bun plan! Hai să vorbim cu ei şi să vedem cine ne ajută şi cine nu....
Toată pădurea când auzi ce are de gând iepuraşul să facă au început să râdă şi au râs ei ce au râs, dar fiind şi curioşi ce va ieşi din asta operaţiune, au acceptat să îl ajute! Puşi pe treabă au terminat ouăle de ciocolată chiar în ajunul Paştilor, aşa că iepuraşul se gândi că e un prilej bun ca să împartă darurile create copiilor. Acum rămânea decât ca veveriţele sprintene să umple coşuleţele cu ouă şi cârtiţele să sape tunele până în apropierea caselor, apoi iepuraşul începea să sară cu coşuleţul în mână prin tunele, la început lăsa doar ouă, dar în grabă într-o curte lăsă ouă aşezate în coşuleţ, căci în curte ăia erau nişte câini şi dacă l-ar fi prins nu mai putea să ducă planul său ingenios la bun sfârşit.
Şi uite aşa, a început să lase ouă de ciocolată în coşuleţe la toţi copiii săraci, şi în ziua de Paşti era fericit ca toţi copiii săraci aveau ceva frumos şi gustos. Dar îl durea inima când vedea că şi copiii bogaţi îşi doreau câte un ou de ciocolată şi mai ales că era o invenţie de-a lui, părinţii lor nu aveau cum să le cumpere acele ouă cu ambalaj viu colorat şi cu miros îmbietor şi foarte gustoase... Astfel văzând tristeţea de pe chipul copiilor şi a părinţiilor, ce se gândi? Ca la anul fiecare copil indiferent că era bogat sau sărac să primească câte un coşuleţ cu ouă de ciocolată.
Aşa a făcut ani la rând, până când, Zâna Păduri aflând de bunătatea iepuraşului şi a ajutoarelor sale, le-a oferit o răsplată pe măsură.... În plină iarnă, cu viscol mare, zâna apăru în faţa iepuraşului:
- Pentru că te-ai gândit la bunăstarea oamenilor care, chiar dacă nu sunt aşa cum ne dorim noi şi nici măcar buni cu noi nu sunt, totuşi tu ai dat o şansă omeniri. Ca răsplată ţie şi la întreaga ta echipă vă ofer nemurirea pentru a continua să împărţiţi ouă de ciocolată în ziua de Paşti! Iar tu iepuraşule, apropie-te! Aşa,mai aproape! Perfect! Eu, Zâna Păduri, cu bagheta mea magică, îţi ofer viteza vântului de est, vest, sud şi nord, ca să poţi fugi ca vântul şi ca gândul cu coşuleţele în orice direcţie s-ar afla casa copiilor! Cât despre atelierul tău, o să trimit zânele să îl mute în veşnicul ţinut al primăveri! Şi oricine ar încerca să vă găsească nu vă vor găsi, căci veţi fi protejaţi de zâne şi de însuşi ţinutul fermecat!
Spunând acestea zâna dispăru, şi împlinindu-se întocmai, exact cum a spus ea a şi fost înfăptuit!
De atunci iepuraşul este văzut dimineaţa în ziua de Paşti! Şi dacă vă întrebaţi cum de reuşeşte să ducă coşuleţele la toţi copiii, aduceţi-vă aminte de darul special al zânei.... Iepuraşul fuge ca vântul şi ca gândul....
- Ce să fac cu o sămânţă? întreabă nedumerit iepuraşul şi o mirosi, iar mirosul îl îmbătă...
- Am fost într-o ţară caldă şi oamenii şi animalele consumă astfel de seminţe, am învăţat o reţetă de la ei şi vreau să o pregătim împreună, ai puţin lapte şi câteva alune?
- Desigur că am! Hai cu mine în bucătărie....
În bucătărie iepuraşul şi porumbelul se apucară de treabă, puseră laptele la încălzit, zdrobiră bobul de cacao şi alunele, astfel încât erau transformate în praf, a început să fiarbă laptele şi au băgat prafurile de cacao şi de alune în laptele fierbinte.
- Scumpule fi atent să nu dea în foc, eu trebuie să merg până la toaletă, spuse porumbelul.
- Bine, du-te! E tot unde ştiai toaleta!
Porumbelul fugi repede, iar iepuraşul rămăsese să mestece mereu în acel lichid maroniu, prietenul lui îi spusese că reţeta era cunoscută ca şi Cacao cu lapte şi nu durează mult prepararea ei. Tot mestecând în licoarea ce fierbea, îşi zise:
- Ia să gust niţel din ea, că poate îmi dau seama dacă e gata căci văd că porumbelul întârzie să apară.... Ahhh! E oribilă! zise iepuraşul după ce gustă. Surpriză! Era amară, aşa că luă borcanul cu zahăr şi puse jumătate din el în lichid, lichidul se îngroşa, el luă repede oul găurit la un cap ce îl folosea pe post de sticluţă şi turnă crema în el.... îl puse apoi la frigider până o apărea şi porumbel...
- Off! Ce ai făcut la casă, e atât de mare încât m-am pierdut în ea şi greu am găsit drumul spre bucătărie! zise prietenul lui.
- Vreau să fac ceva special pentru copii oamenilor, dar încă nu am nicio idee ce o să le fac cadou! Hai să ne gândim împreună până se mai domoleşte cacaua ta cu lapte... Ce zici?
- Bineee! Am o idee de ce nu le faci jucării? Omul cu nasul roşu are succes cu ele!
- Am vrut să fac asta, dar copii ştiu că el îi vizitează o dată pe an! Şi nu pot să îi fur meseria...!
- Ştiu! Ştiu!
- Ce?
- Ai putea face hăinuţe sau pantofiori!
- Da, dar ei nu o să le poarte, fiind săraci o să le ia părinţii şi le vor vinde în târg pentru puţină pâine... Trebuie să fie ceva special! Hai că merg să aduc lichidul ăla să îl bem!
- Cacaua cu lapte? râse şi continuă... Bine! Eu pun ceştile pe masă dacă nu te superi jupâne iepure!
- Desigur că nu mă supăr! Ba din contră mă bucur că mă ajuţi! Casa mea e şi a ta Porumbel! a mai adăugat iepurele în timp se mergea spre bucătărie ca să aducă oul cu cremă de la frigider!
Ajuns înapoi în sufragerie, unde cănile erau deja aşezate de Porumbel, iepuraşul întoarse oul cu găurica în jos în speranţa că va curge cacaua din el, dar... Surpriză! Nu curgea nimic! Supărat iepuraşul că a lucrat atât la Cacaua cu lapte, îi scăpă din mână oul, şi când atinsese pământul coaja se sparse şi rămăsese crema întărită sub formă de ou! Uimit şi porumbelul şi iepuraşul luaseră oul de cacaua şi îl gustară!
- Hm-mm ce aromă! exclamă porumbelul
- Este incredibil de gustos! Cum se numeşte dragul meu? spuse iepuraşul
- Nu ştiu! zise porumbelul
- Să îi punem noi numele! zise râzând iepuraşul
- Cum se va numi?
- Ou de ciocolată! Şi am să duc câte un coşuleţ de ouă de ciocolată la fiecare copil!
- Dar cum o să faci asta? spuse nedumerit porumbelul
- Păi cu ajutorul tău şi al clanului tău, o să fac rost de esenţă de cacao şi am să vorbesc cu toţi iepuraşii din regiune să mă ajute la bucătărie, o să vorbesc cu neamul ciocănitorilor ca să facă vase sub formă de jumătăţi de ou şi care să se unească să formeze un ou de vrăbiuţă, nu de alta dar ca să putem să le refolosim. Apoi o să merg la buni noştri prieteni castori, să ne ajute cu lemnele necesare sobelor unde o să facem ciocolata. Iar frigurosul urs Mormăiala se va ocupa de focuri! Vrăbiuţele vor strânge firicele de iarbă şi petale de flori şi vecinele mele, harnicele furnici vor croi din iarbă şi florile culese ambalaje frumoase pentru ouăle de ciocolată, paznici la intrarea în vizuină o să fie neamul bursucilor.....
- Oo! Bun plan! Hai să vorbim cu ei şi să vedem cine ne ajută şi cine nu....
Toată pădurea când auzi ce are de gând iepuraşul să facă au început să râdă şi au râs ei ce au râs, dar fiind şi curioşi ce va ieşi din asta operaţiune, au acceptat să îl ajute! Puşi pe treabă au terminat ouăle de ciocolată chiar în ajunul Paştilor, aşa că iepuraşul se gândi că e un prilej bun ca să împartă darurile create copiilor. Acum rămânea decât ca veveriţele sprintene să umple coşuleţele cu ouă şi cârtiţele să sape tunele până în apropierea caselor, apoi iepuraşul începea să sară cu coşuleţul în mână prin tunele, la început lăsa doar ouă, dar în grabă într-o curte lăsă ouă aşezate în coşuleţ, căci în curte ăia erau nişte câini şi dacă l-ar fi prins nu mai putea să ducă planul său ingenios la bun sfârşit.
Şi uite aşa, a început să lase ouă de ciocolată în coşuleţe la toţi copiii săraci, şi în ziua de Paşti era fericit ca toţi copiii săraci aveau ceva frumos şi gustos. Dar îl durea inima când vedea că şi copiii bogaţi îşi doreau câte un ou de ciocolată şi mai ales că era o invenţie de-a lui, părinţii lor nu aveau cum să le cumpere acele ouă cu ambalaj viu colorat şi cu miros îmbietor şi foarte gustoase... Astfel văzând tristeţea de pe chipul copiilor şi a părinţiilor, ce se gândi? Ca la anul fiecare copil indiferent că era bogat sau sărac să primească câte un coşuleţ cu ouă de ciocolată.
Aşa a făcut ani la rând, până când, Zâna Păduri aflând de bunătatea iepuraşului şi a ajutoarelor sale, le-a oferit o răsplată pe măsură.... În plină iarnă, cu viscol mare, zâna apăru în faţa iepuraşului:
- Pentru că te-ai gândit la bunăstarea oamenilor care, chiar dacă nu sunt aşa cum ne dorim noi şi nici măcar buni cu noi nu sunt, totuşi tu ai dat o şansă omeniri. Ca răsplată ţie şi la întreaga ta echipă vă ofer nemurirea pentru a continua să împărţiţi ouă de ciocolată în ziua de Paşti! Iar tu iepuraşule, apropie-te! Aşa,mai aproape! Perfect! Eu, Zâna Păduri, cu bagheta mea magică, îţi ofer viteza vântului de est, vest, sud şi nord, ca să poţi fugi ca vântul şi ca gândul cu coşuleţele în orice direcţie s-ar afla casa copiilor! Cât despre atelierul tău, o să trimit zânele să îl mute în veşnicul ţinut al primăveri! Şi oricine ar încerca să vă găsească nu vă vor găsi, căci veţi fi protejaţi de zâne şi de însuşi ţinutul fermecat!
Spunând acestea zâna dispăru, şi împlinindu-se întocmai, exact cum a spus ea a şi fost înfăptuit!
De atunci iepuraşul este văzut dimineaţa în ziua de Paşti! Şi dacă vă întrebaţi cum de reuşeşte să ducă coşuleţele la toţi copiii, aduceţi-vă aminte de darul special al zânei.... Iepuraşul fuge ca vântul şi ca gândul....
by Odika, 09.03.2015 a fost creata povestea
Bonus:
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Sunteti de acord sa nu scrieti niciun material abuziv, obscen, vulgar, calomnios, de ura, amenintare, orientare-sexuala sau orice alt material care poate viola prevederile legale ale tarii dumneavoastra, ale tarii unde „Despre-tot-si-nimic” este gazduit sau ale legislatiei internationale. Nerespectarea acestor prevederi poate duce la blocarea imediata si permanenta insotita de notificarea Internet Service Provider-ului dumneavoastra daca vom considera necesar. Adresele IP ale tuturor mesajelor sunt inregistrate pentru a ajuta la respectarea acestor condiţii. Sunteti de acord ca „Despre-tot-si-nimic” sa aiba dreptul de a sterge, modifica, muta sau inchide orice subiect in orice moment in care considera necesar. Ca utilizator sunteti de acord ca orice informatie introdusa sa fie stocata in baza de date. Aceste informatii nu vor fi dezvaluite niciunei terte parti fara acordul dumneavoastra, iar „Despre-tot-si-nimic” nu poate fi considerat responsabil pentru vreo incercare de hacking care poate duce la compromiterea datelor.