Venin şi farmec

De vis

De vis ar fi să te zăresc,
Să te privesc încă odată!
Dar ştiu că-mi este imposibil,
Căci tu eşti departe!

Dar ar mai fi o cale...
Să te întâlnesc la apus de soare!
Atunci când ochii îi închid
Şi tu apari prin ceaţă!

Dar vreau să te prind în braţe,
Să te strâng la piept
Şi să îţi şoptesc încet:
Cât de mult tu mi-ai lipsit!
Venin şi farmec (Alexandra)

Venin şi farmec port în suflet,
Cu al tău zâmbet trist mă pierzi,
Căci fermecat sunt de ale tale buze
Şi-n veninat de ochii verzi.

Şi nu-nţelegi că-n al meu suflet,
Dureri de moarte tu ai pus.
Cât de frumoasă eşti pot spune,
Cât te iubesc nu e de spus!

Întrebări

E atât de simplu să spui că mă iubeşti?
E atât de greu ca tu să-mi demonstrezi?
E oare asta ceea ce simţi tu oare?
Sau poate e doar a mea imaginaţie?

De ce nu vrei să îmi răspunzi?
De ce nu vrei să spui ce simţi?
De ce mă mai frământ eu oare?
Sau poate nu te mai iubesc?

De n-ai fi...

De n-ai fi acum în viaţa mea,
Eu pierdut pe veci aş fi!
De n-ai fi soţia mea,
Eu fericirea n-aş afla!

De pierdută, tu vei fi, eu...
Şi toate căile le-aş bate,
La pas încet sau repezit...
Şi te-aş căuta pe veci în veacuri!

Totul este atât de simplu...
De n-ai fi acum cu mine,
 De n-ai fi a mea iubire...
Eu pe loc aş şi muri!

Adio, lume!

O ultimă încercare,
O ultimă speranţă,
O ultimă dorinţă,
Mai am în asta lume!

Cu un ultim oftat
Şi cu-n zâmbet pe buze,
Îţi spun răspicat,
Cele două cuvinte!

Lumina pare să pălească
Şi întunericul mă cuprinde...
Realizez pe dată
Că lumea dispare!

Şi atunci eu
Cu ultimele puteri rămase,
Spun printre lacrimi:
Adio, lume!

Bonus:

Comentarii