Astăzi vă prezint o poveste simplă, cu mici poveţe despre o viaţă mai fericită, despre cum ar trebui să fim mai îngăduitor şi despre calea pe care trebuie să o urmăm, dar care duce mereu spre ceea ce ne dorim...
Povestea noastră începe într-un mic oraş, unde toţi locuitori se cunoşteau între ei. Iar într-o zi, o familie cu doi copii, se mută în acest oraş. În prima zi când au ajuns, toată lumea se uita curioasă la noi sosiţi. Atmosfera era destul de încărcată, dar familia, plină de optimism, se prezentă celei mici comunităţi. Le spuse că sunt noi profesori de la şcoala generală din acest orăşel şi că sunt încântaţi de primirea de care au parte.
După ce s-au instalat în micuţul lor apartament, cei doi soţi şi-au început serviciul, iar la scurt timp şi copii lor şcoală. Toate păreau bune la prima vedere şi cum copii lor erau foarte buni la învăţătură, luau notele cele mai bune, atât de la părinţi lor, dar şi de la ceilalţi profesori. Astfel că elevi noi, eu început să fie singuri şi nu reuşeau să îşi facă nici un prieten. Chiar şi vecini lor au început să îi evite, nu doar pe copii, dar şi pe părinţi acestora. Familia nu înţelegea ce se întâmplă, ştiau că este o comunitate mică, dar ceea ce nu ştiau ei era că vorba se răspândea repede, chiar mai repede decât ţi-ai putea imagina.
Aşa a trecut câteva luni, iar copii într-un final au descoperit de la câţiva colegi, care le tăiase calea cu intenţia de a le aplica o corecţie. Motivul pentru care nimeni nu dorea să vorbească cu ei, era atât de simplu, lumea credea că sunt favorizaţi şi primesc note mari pentru că părinţii lor sunt profesori în acea şcoală. Nimeni nu credea că ei studiază zilnic şi cu atât mai puţin că sunt inteligenţi. Cei doi copii nu au spus nimic şi astfel şi-au primit corecţia pe care colegi de clasă le-a aplicat-o. Nici acasă nu au spus nimic şi a doua zi când au plecat la şcoala au reuşit să zâmbească şi să îi salute pe bătăuşi lor.
Timpul a trecut şi familia nu a reuşit să se împrietenească cu nimeni. Copii au dat primul lor examen naţional şi au excelat la toate materiile la care au dat examen, luând cele mai bune note din întreaga ţară. Au apărut în ziare, iar televiziunile şi-au trimis reporterii ca să le ia interviu locuitorilor şi să îi întrebe despre cei doi copii. Dar nimeni nu a reuşit să le spună ceva despre ei, toţi încercau să evite camerele de filmare, uni dintre ei spuneau să îi lase în pace, plecând ruşinaţi la casele lor. Văzând acestea reporteri s-au îndreptat spre casa celor doi copii şi au început interviul, întrebându-i diverse lucruri, iar la un monet dat ia întrebat dacă mai vor să spună ceva, atunci cei doi au zis:
- Noi le mulţumim oamenilor din comunitate pentru că nu ne-au deranjat şi nici nu ne-au întrerupt din studiul nostru! Le mai mulţumim colegilor noştri că au fost alături de noi şi ne-au ajutat să înţelegem ce este important pentru noi! Le mulţumim pentru bunătatea lor care ne-a ajutat să ajungem în acest moment pe care îl vom preţui mereu şi vom uita trecutul care ne-ar putea modifica acest prezent! apoi cei doi începură să zâmbească şi îşi luă rămas bun de la reporteri, întorcându-se în camera lor.
După ce locuitorii au văzut interviul lor la televizor, toţi s-au adunat în faţa casei lor şi şi-au cerut iertare. Familia nu prea ştia cum să reacţioneze, dar au ieşit din casă şi le-a oferit tuturor fursecuri, mulţumindu-le pentru bunătatea lor.
De atunci orăşelul şi locuitorii din el nu au mai tras niciodată concluzii pripite despre familiile care se mutau acolo. Toată comunitatea a învăţat că o vorbă răspândită nu este întotdeauna benefică şi cel mai bine este să nu fie ascultată. Au mai învăţat că destinul ţi-l faci singur şi că părerea celorlalţi nu contează, atâta timp cât nu te abaţi de la drumul tău şi trăieşte cu zâmbetul pe buze, căci de acolo porneşte fericirea. Locuitorii au mai învăţat că trebuie să fie recunoscători de fiecare dată, chiar dacă la prima vedere acel lucru pare rău, dacă ştii să apreciezi acel rău, îl poţi schimba în ceva bun, astfel te va ajuta să răspunzi cu bine răului pe care îl primeşti. Iar cel mai de preţ lucru pe care l-au descoperit a fost iubirea necondiţionată faţă de oameni....
După ce s-au instalat în micuţul lor apartament, cei doi soţi şi-au început serviciul, iar la scurt timp şi copii lor şcoală. Toate păreau bune la prima vedere şi cum copii lor erau foarte buni la învăţătură, luau notele cele mai bune, atât de la părinţi lor, dar şi de la ceilalţi profesori. Astfel că elevi noi, eu început să fie singuri şi nu reuşeau să îşi facă nici un prieten. Chiar şi vecini lor au început să îi evite, nu doar pe copii, dar şi pe părinţi acestora. Familia nu înţelegea ce se întâmplă, ştiau că este o comunitate mică, dar ceea ce nu ştiau ei era că vorba se răspândea repede, chiar mai repede decât ţi-ai putea imagina.
Aşa a trecut câteva luni, iar copii într-un final au descoperit de la câţiva colegi, care le tăiase calea cu intenţia de a le aplica o corecţie. Motivul pentru care nimeni nu dorea să vorbească cu ei, era atât de simplu, lumea credea că sunt favorizaţi şi primesc note mari pentru că părinţii lor sunt profesori în acea şcoală. Nimeni nu credea că ei studiază zilnic şi cu atât mai puţin că sunt inteligenţi. Cei doi copii nu au spus nimic şi astfel şi-au primit corecţia pe care colegi de clasă le-a aplicat-o. Nici acasă nu au spus nimic şi a doua zi când au plecat la şcoala au reuşit să zâmbească şi să îi salute pe bătăuşi lor.
Timpul a trecut şi familia nu a reuşit să se împrietenească cu nimeni. Copii au dat primul lor examen naţional şi au excelat la toate materiile la care au dat examen, luând cele mai bune note din întreaga ţară. Au apărut în ziare, iar televiziunile şi-au trimis reporterii ca să le ia interviu locuitorilor şi să îi întrebe despre cei doi copii. Dar nimeni nu a reuşit să le spună ceva despre ei, toţi încercau să evite camerele de filmare, uni dintre ei spuneau să îi lase în pace, plecând ruşinaţi la casele lor. Văzând acestea reporteri s-au îndreptat spre casa celor doi copii şi au început interviul, întrebându-i diverse lucruri, iar la un monet dat ia întrebat dacă mai vor să spună ceva, atunci cei doi au zis:
- Noi le mulţumim oamenilor din comunitate pentru că nu ne-au deranjat şi nici nu ne-au întrerupt din studiul nostru! Le mai mulţumim colegilor noştri că au fost alături de noi şi ne-au ajutat să înţelegem ce este important pentru noi! Le mulţumim pentru bunătatea lor care ne-a ajutat să ajungem în acest moment pe care îl vom preţui mereu şi vom uita trecutul care ne-ar putea modifica acest prezent! apoi cei doi începură să zâmbească şi îşi luă rămas bun de la reporteri, întorcându-se în camera lor.
După ce locuitorii au văzut interviul lor la televizor, toţi s-au adunat în faţa casei lor şi şi-au cerut iertare. Familia nu prea ştia cum să reacţioneze, dar au ieşit din casă şi le-a oferit tuturor fursecuri, mulţumindu-le pentru bunătatea lor.
De atunci orăşelul şi locuitorii din el nu au mai tras niciodată concluzii pripite despre familiile care se mutau acolo. Toată comunitatea a învăţat că o vorbă răspândită nu este întotdeauna benefică şi cel mai bine este să nu fie ascultată. Au mai învăţat că destinul ţi-l faci singur şi că părerea celorlalţi nu contează, atâta timp cât nu te abaţi de la drumul tău şi trăieşte cu zâmbetul pe buze, căci de acolo porneşte fericirea. Locuitorii au mai învăţat că trebuie să fie recunoscători de fiecare dată, chiar dacă la prima vedere acel lucru pare rău, dacă ştii să apreciezi acel rău, îl poţi schimba în ceva bun, astfel te va ajuta să răspunzi cu bine răului pe care îl primeşti. Iar cel mai de preţ lucru pe care l-au descoperit a fost iubirea necondiţionată faţă de oameni....
De multe ori simţi că nu mai rezişti şi că viaţa îţi joacă feste. Te
întrebi unde ai greşit, dar nu poţi să îţi dai seama... Începi să crezi
că nu mai ai nimic de făcut în acest moment, poate, doar să îţi plângi
de milă. Dar... Dacă ai citit povestea, te simţi, poate,
mai bine! Şi chiar ai descoperit câteva lucruri importante, care, poate, te
vor ajuta ca să îţi găseşti fericirea!
Bonus:
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Sunteti de acord sa nu scrieti niciun material abuziv, obscen, vulgar, calomnios, de ura, amenintare, orientare-sexuala sau orice alt material care poate viola prevederile legale ale tarii dumneavoastra, ale tarii unde „Despre-tot-si-nimic” este gazduit sau ale legislatiei internationale. Nerespectarea acestor prevederi poate duce la blocarea imediata si permanenta insotita de notificarea Internet Service Provider-ului dumneavoastra daca vom considera necesar. Adresele IP ale tuturor mesajelor sunt inregistrate pentru a ajuta la respectarea acestor condiţii. Sunteti de acord ca „Despre-tot-si-nimic” sa aiba dreptul de a sterge, modifica, muta sau inchide orice subiect in orice moment in care considera necesar. Ca utilizator sunteti de acord ca orice informatie introdusa sa fie stocata in baza de date. Aceste informatii nu vor fi dezvaluite niciunei terte parti fara acordul dumneavoastra, iar „Despre-tot-si-nimic” nu poate fi considerat responsabil pentru vreo incercare de hacking care poate duce la compromiterea datelor.