Se spune că demult când cerul şi pământul erau tot una, când oameni şi îngeri se jucau împreună, când încă mai existau uriaşi... Trăia o dată un împărat mare pe nume Asmodeus, şi acest împărat era tare rău, în loc să facă dreptate făcea numai rău, în loc de bine afurisea... Şi tot aşa numai ce era mai rău făcea îl întrecea şi pe Lucifer în urâţenia sufletului... Până într-o zii când a apărut în faţa lui o fată frumoasă, şi pe cât era de frumoasă, pe atât de bună şi milostivă... Văzând-o a vrut-o de soţie...
Dar fata nu îl iubea, îl ura, pentru că îi ucisese cu bestialitate familia, în momentul în care aflase de frumuseţea ei... Ea plângea şi plângea... dar el o vroia pentru el aşa că nu mai vroia să aştepte şi a zis aşa:
- Mâine o să fie nunta noastră! Te vreau mai mult decât orice...
Şi cum era fată aşa frământată, în noaptea aceea, încât nu a putut să pună geană peste geană, însă, spre dimineaţă când ceasul bătea ora 3 a apărut în încăpere o zână... Ia gâciţi cum o chema pe zâna?
Ei bine pe zâna o chema Superbă şi ia zis aşa fetii:
- Dacă vrei ca să nu te măriţi cu acest om hidos, ia aminte la ce îţi zic eu Nicoleta, căci aşa o chema pe fată, la ora 5 de dimineaţă împăratul are să doarmă mai bine, căci atunci are el somnul cel dulce, iar oameni din castel nu o să facă zgomot să îl trezească toţi o să fie stânci, atunci şi numai atunci să ieşi din cameră tiptil şi să fugi din castel... Apoi din castel unde te-o duce picioarele acolo să mergi, să nu mai stai a cugeta, căci la ora 7 el se va trezi şi are să fie vai şi amar că nu te va mai găsi! Aşa că nu mai pierde timpul şi pregăteşte-te de drum lung....
Ei bine, la ora spusă de zână a fugit fata de la Asmodeus... şi a mers şi a mers, încât i s-au rupt 5 opinci, până într-un final, a ajuns într-o pădure imensă, era aşa de mare pădurea aceea, mai ceva ca jungla din zilele noastre, şi în acea pădure, dă de o casă construită foarte ciudat, nu era obişnuită, avea ceva special aceea casă, era o sferă tăiată pe jumătate, la care i se aducea şi un con, iar în mijlocul conului era un cub şi în cub era un triunghi iar în triunghi era un semicerc, aşa de ciudată era construcţia, fata era uimită de această construcţie bizară, dar când a bătut la uşă şi i s-a deschis uşa... Ia ghiciţi ce a descoperit că este?
Ei bine când i s-a deschis uşa şi a fost poftită înăuntru a constatat că era o cetate aceea construcţie ciudată, era uimită de ce vedea în jurul ei, mulţi oameni care lucrau de zori, şi toţi cântau şi erau cu voie bună, iar dacă unu păţea ceva era dus imediat la un rău şi i se dădea să bea apa vieţi, bag de seamă că erau nemuritori,şi a întrebat cum se numeşte locul în care a ajuns şi i s-a spus că se numeşte Aristocracy, şi i-a arătat steagul lor =ARIS= era scris chiar în mijlocul steagului, fata era surprinsă, aşa că a mai întrebat cine este conducătorul, la care i s-a răspuns că nu au conducător, ci au un sfat iar cel mai înţelept dintre toţi este Andrei Lucian care îi sfătuieşte ce şi cum să facă! Şi a mai întrebat faţă dacă poate să rămână şi ea aici până o mai creşte un pic şi până când tiranul o să o dea uitări... Crede-ţi că au acceptat-o?
Aşa e au acceptat-o, dar i s-a interzis să bea apă din râul acela care îi dădea viaţă fără moarte, dacă ar fii îndrăznit să bea, ea nu ar mai fi putut să mai plece vreodată din cetate, şi fata lucra de dimineaţa până seara, ca să îşi domolească setea, folosea sucul fructelor şi al plantelor, iar dimineaţa aduna rouă de pe frunzele de palmieri, ca să aibă cu ce să îşi potolească setea... Dar vezi tu nu tot ce e frumos rămâne o veşnicie, după un timp, nu mai ştiu exact cât, căci tare bătrână mai îs, dar s-a hotărât Nicoleta să plece mai departe, astfel şi-a luat rămas bun de la locuitori din cetate şi a purces la drum, mergând aşa un timp, o zi, o săptămână, un an cine mai ştie, cert e că a ajuns într-o ţară tare frumoasă unde toate animalele se jucau între ele, până şi pisica se juca cu şoarecele, tigru şi leul cu căprioarele, bag de seamă ţara asta nu cunoscuse niciodată răul, şi uite aşa cum fata se tot minuna, aude dintr-o dată un glas cristalin, şi dulce şi mai era şi suav, fiind curioasă din fire, nu se mulţumi doar să asculte, se apropie înspre locul în care se auzea cântecul divin, după un deal, chiar la poalele lui observă că era un flăcău, el cântă atât de dulce, şi ce firav era şi era atât de frumos ... Dar iată că a încetat să mai cânte, şi se ridică brusc şi se uită la faţă cu nişte ochi uimiţi, apoi dezmeticindu-se ia zis aşa:(oare ce ia zis?)
- Oo nu se poate, ai venit! Şi a căzut în genunchi în faţa fetei! De peste 1 milion de ani se proroceşte că ai să vii aici şi noi te aşteptam aici stăpâna noastră Nicoleta!
- Te rog ridicate de jos, şi i-a întins mâna, el a prins-o de mână şi nu îi venea să creadă una ca asta, apoi ea a continuat... Nu sunt stăpâna nimănui, nici măcar a mea! Doar D-zeu este singurul stăpân peste toate!
- Adevărat a grăit, a zis o voce...
- Cine mai e acolo? a întrebat Nicoleta...
- Păi eu sunt Love`Gam, a zis băiatul! Haide-ţi ieşiţi că e totul în regulă! a mai continuat el...
- Eu sunt timpul! a zis un bărbat foarte frumos şi atât scump, era bucuros, imprevizibil iar umbra lui era apăsată de trecut... Mă numesc Inphinity, a mai continuat bărbatul...
- Iar eu sunt pământul cu toate roadele lui, a zis un bărbat rotunjor cu haine în mii de culori şi care se ţinea de şotii, eu mă numesc Bleondajuloo
- Eu sunt focul, a zis omul roşu, iar părul lui era amestecat de culorile, albastru, violet, galben, ce mai, a continuat el, eu sunt Cabum
- Iar eu sunt Aragarn, a zis un băieţel, care era îmbrăcat într-o armură şi cu o spadă în mână, sunt cel mai puternic spadasin din lume!!!
Şi astfel au făcut cunoştinţă între ei. Şi a fost Nicoleta tare fericită acolo, dar iată că a venit iarna şi ei trebuiau să plece la drum... Şi astfel au purces la drum lung pe nişte păsări uriaşe, erau acele misterioase păsări care doar acolo trăiesc, acele păsări, erau păsările care se renasc din propria cenuşă, iar oameni din lumea noastră le cunosc ca păsările phoenix, dar acolo Nicoleta a aflat cum se numesc ele de fapt... Bag de seamă că acele creaturi ştiau graiul omenesc, astfel a zis că se numesc păsările plângăreţe căci aşa le-a lăsat D-zeu că să plângă, iar lacrimile lor să fie tămăduitoare, doar oamenilor care sunt buni, iar cei care vor încerca să le facă rău, vor fii blestemaţi să nu mai poată să facă vreun rău cuiva niciodată! Şi au plecat într-o ţară caldă... Dar pe drum, au întâlnit în cale un prunc mic într-un sat, unde a fost cotrobăit de tâlhari şi case erau în flăcări, se auzea plânsetul său... Atunci Cabum a poruncit focului să se retragă din jurul lui şi în dată s-a retras, iar Aragarn breazul viteaz a sărit îndată de pe Phoenix şi a intrat în casa cu flăcări şi a scos bebeluşul afară scăpându-l de la o moarte sigură! Cât despre Bleondajuloo, pământul, a dat imediat copilului să bea puţină apă... Cine era oare acel micuţ copilaş?
Nu ai ghicit, era Dany acel copilaş, căci aşa i-au pus numele prieteni noştri, şi au mers mai departe până au ajuns în ţara Soarelui Sus Răsare, aici era un mare balaur care făcea rău populaţiei, între timp apăruse în acea ţară şi marele înţelept Andrei Lucian, cu dorinţa, de a găsi o cale, să îl gonească pe balaur.
Între timp şi copilaşul nostru crescuse, acum avea 15 ani, căci, bag de seamă era unul dintre acei feţi frumoşi care cresc într-o vară cât alţi în 10 veri! Era şi zâna Superbă aici şi căutau cu toţi o cale să distrugă cumplita fiară... Au început să se sfătuiască :
- Cred că cel mai bine ar fii ca eu, a zis zâna Superbă, să vă ajut cu un praf magic care să vă ocrotească de ghearele lui!
- Eu sunt stăpânul focului, a zis Cabum, deci la comanda mea flăcările scoase de balaur nu au cum să ne facă un rău!
- Eu am să opresc timpul în loc ca balaurul să se mişte cu viteza melcului, să fie atât de obosit încât să îi trebuiască mult timp ca să facă o mişcare, a continuat Inphinity...
- Eu am să îi cânt, atunci când o creatură îmi ascultă cântul meu va fii plină de voie bună şi dorinţa de a face bine, zise şi Love`Gam
- Eu pot să îi atrag atenţia prin frumuseţea mea, pe care nu am vrut-o niciodată şi care mi-a adus multe belele, spusese Nicoleta
- Iar eu am să îl trăsnesc cu spada mea cea din metal de meteorit, spuse într-un final şi Aragarn
- Eu am să îi leg picioarele ca să nu se răstoarne pe vreun oraş sau vreun trecător, a adăugat şi Dany...
După cum ştiţi balauri sunt cele mai mari creaturi şi cele mai agresive, asta pe lângă faptul că era foarte rău, mai era mare cât muntele Himalaia şi avea nişte solzi pe care dacă se scutura de ei, făcea mari ravagii doar unul de cădea, într-un oraş, ai fi zis că e o bombă nucleară,aşa era de distrugător acel solz, să nu vă mai zic de înfăţişarea lui, de te apuca groază doar zărindu-l de departe că nu îţi mai venea să te apropii de el... Dar iată că dragi de ei înfrunta orice, doar ca să facă un bine lumi întregi! Oare a reuşit cineva să îl omoare?
S-au luptat toţi aşa cum au zis, astfel că l-au răpus pe balaur şi au adus liniştea din nou acolo...
Şi s-a întins mare petrecere de se auzi în 5 ţări... Apoi o tot dănţuit 3 zile şi 3 nopţi încontinuu... Apoi a patra zii au purces din nou la drum, căci fiind ameţiţi de atâta distracţie, dănţuială, băutură şi mâncăruri care mai de care, au făcut un legământ... Oare ştie cineva ce legământ au făcut Andrei Lucian, Inphinity, Superbă, Bleondajuloo, Dany şi Love Gam, dar să nu îi uităm şi pe Cabum şi Aragarn, desigur şi pe frumoasa noastră Nicoleta...?
Astfel ei au făcut un pact prin care se obliga de a scăpa lumea de răutăţi, de a aduce pacea şi liniştea între popoare, fericirea între animale şi oameni, între oameni şi plante şi între animale şi plante... Aşa cum a fost odată demult pe vremea când încă nimeni nu ştia ce înseamnă să fii rău, când binele era stăpânul lumi iar răul era supus torturi... Acele zile au apus demult astăzi doar răul domină, iar binele este torturat ca să se transforme în rău... Ei vroiau să scape binele de la tortură să îl elibereze, să îl ajute să fie din nou puternic, să apară din nou dragostea adevărată, aşa cum fusese odată demult... Aşa că şi-au propus să meargă mai departe, să străbată întregul pământ ca să distrugă răul! Ei erau buni, inima lor nu cunoscuse încă răutatea, aveau doar vorbe bune, acestea erau armele lor împotriva răului ! Şi astfel în a patra zii au purces la drum lung şi poate fără întoarcere!!! Cine ştie? Poate că o să îşi găsească sfârşitul pe meleaguri străine uitate de lumea asta!
Şi în timp ce călătoreau, au ajuns la hotarele celui mai mare imperiu care a existat vreodată... Să nu vă gândiţi la imperiul Roman căci el era mic în comparaţie cu imperiul unde au ajuns ei! De când fugise de la Asmodeus, fata noastră, se schimbase multe, acum împăratul Asmodeus era şi mai puternic şi mai rău, şi mai hain şi mai urât de oameni, doar 3 ţărişoare nu le putuse cuceri încă, că în rest toată lumea era a lui! Iar vrăjitoarea care îl slujea crea cele mai fioroase animale şi cei mai fioroşi monştri de la păianjeni mari de 3-4 m până la T-Rex şi alţi dinozauri carnivori, de la mumii şi până la cele mai odioase creaturi ale iadului, de crea apoi tot crea şi era de neoprit! Aşa că nu e de mirare cum de a cucerit întreaga lume cu o astfel de armată...
Dar curajoşi noştri eroi se aventurară până în margine aproape de graniţă... Sunt pregătiţi să înfrunte orice monstru orice ameninţare! Astfel când au intrat în prima cetate au descoperit nişte oameni care erau biciuiţi ca să lucreze mai repede... Ridicau o statuie cu chipul împăratului Asmodeus! Şi o construiau foarte mare ca să se vadă din tot imperiul cu ochiul liber! Şi pentru a o construi lucrau mii de oameni, dar ce spun eu mii, poate erau zeci de mii! Iar străjeri erau mumii ale faraonilor, moroi de prin moldova, fantome de prin toată lumea şi însăşi Dracula era proiectantul acelei statui!
Au început ei să conceapă un plan ce atac, prin care să poată să elibereze omenirea de aceste făpturi hidoase, iar pentru a duce planul la bun sfârşit au purces în cele trei ţărişoare ca să recruteze bravi războinici, pe drum au întâlnit pe vrăjitoarea Acidor şi sora ei Odika, bag de seamă ele erau vrăjitoare ale lumini, producând adevărate forţe devastatoare cum era trăsnetul, îngheţul, focul dar şi vindecare, desigur ele foloseau magia doar în folosul umanităţii.
Tot căutând şi căutând recruţi, nu mai găsiră nici măcar unu, aşa că se întoarseră înapoi la graniţa imperiului şi uimire orăşelul în care se construia statuia era vesel cu oameni liberi, bag de seamă că şi-au câştigat independenţa dar cum? Asta se tot întrebau eroi noştri, dar ce să vezi dintr-o dată se zguduie pământul, şi o bubuitură amestecată cu un strigăt de război se aude din depărtare, acolo părea un alt orăşel ce avea un turn înalt. Eroii curioşi de ce se întâmplă acolo, merseră val vârtej spre oraş,doar doar or mai prinde ceva şi ei! Ce credeţi că găsiră?
Exact un războinic cu o construcţie a corpului uriaşă, se bătea singur cu o armată de zombi trezită din morţi de către vrăjitoarele voodoo, iar în spatele războinicului era o arcaşă frumoasă, cu părul prins în coadă şi de culoare roşie, aceasta avea o tehnică ciudată de a trage săgeţi, în arcul ei încăpeau 25 de săgeţi, iar când trăgea cu ele, toate săgeţile nimereau ţintele, dar şi mai curios era că după ce loveau monştri, săgeţile se întorceau în tolbă la locul lor ca şi când nu au părăsit niciodată tolba.
După vreo 5 minute de luptă, vrăjitoarele sau retras în apropierea palatului lui Asmodeus, bag de seamă că cei doi au curăţat întreg imperiul de monstruozităţi care cuceriseră meleagurile omeneşti, au hotărât să îşi unească forţele şi astfel descoperiră că războinicul era Carcerian fiul binelui primar şi Optimistic frumoasa arcaş, care de asemenea era fiica constelaţiei Săgetător şi a fost trimisă pe pământ de către mama sa Luna, ca să îşi salveze tatăl de la pieire.
Forţele adunate şi echipele fiind formate astfel: Acidor împreună cu Carcerian şi Optimistic , trebuiau să ia cu asalt fortăreaţa lui Asmodeus, în timp ce ceilalţi creau o diversiune, permiţându-le celor dintâi să pătrundă în palat şi să elibereze pe toţi cei încarceraţi şi să îl răpună pe Asmodeus. Zis şi făcut, lupta începu, Inphinity timpul îl încetinii, Nicoleta ochii dulci îi făcea lui Asmodeus, Cabum foc provocă, Odika trăsnete crea, Andrei Lucian ode compunea, Dany buzduganul azvârlea,
Bleondajuloo cutremure provoca, Aragarn dinozauri călărea şi monştri zdrobea... Ce mai, parcă ar fi fost apocalipsa şi alta ba. În tot acest măcel Acidor, Carcerian şi Optimistic, intrară în castel tiptil şi la subsol purcese şi-n dată cuştile deschiseră şi prizonieri scăpără, apoi încet, urcară în turnul din care fermecat privea afară Asmodeus, căci frumuseţea Nicoletei îi zăpăcea mintea-i diabolică. Acidor mişcă din toiagu-i vrăjit şi pe loc îl îngheţă, atunci pe dată Optimistic cu săgeata-i otrăvită drept în inima-l ochi şi bravul Carcerian răcni o dată, fluturând arma-n aer şi se azvârli spre gâtului duşmanului, dar nu se poate, îngheţă de spaimă căci cu ultimele puteri Asmodeus îl privi în ochii şi îi arătă un viitor mai rău de-o fi ca el să piară!
Văzând viitorul sumbru, ce s-ar abate peste omenire, Carcerian ezită un moment, suficient cât să se topească gheaţa provocată de mag şi otrava îşi pierdea efectul, dar el avea decât un gând: "Cum să fie mai rău de atât? Nu înţeleg! Asmodeus încearcă să mă păcălească! Dar de ce?" Tot întrebându-se aşa, deodată, îşi dădu seama că gheaţa sa topit, otrava a dispărut, iar el e pierdut în gânduri despre ce va să fie, atunci înţelese totul, totul era o fantasmă, Asmodeus se juca cu mintea lui ca să scape! Scutură din cap odată, de două ori şi imaginile devastatoare din minte dispărură. Răcni o dată, şi cu toată forţa lui lovi capul împăratului de-l răpuse la pământ fără suflare!
Acidor în balcon se afişa şi pe loc norii de praf îi risipi, moroilor, strigoilor, zombilor şi altor monştri le porunci să dispară de pe faţa pământului, apoi privirea o-n dreaptă spre suratele ei vrăjitoare şi le condamnă la viaţă chinuită şi plină de lipsuri şi fără magi, căci, zâna Superbă puterea le-o luă şi le goniră pe cel mai înalt munte din lume, şi astăzi de mergeţi acolo babele zac ofilite....
Frumoasa mama Luna, iubitu-şi aştepta şi fiica ei curajoasă la loc de cinste, ea va sta pe-naltul cer înstelat, între mamă şi tată. Acidor, zâna Superbă şi Odika cu ultimele stropuri de magie refăcură lumea de la zero, Acidor în flori se transformă, Zâna în fluturi se făcu şi Odika iarbă deveni. În timpul transformări, o vrajă creară şi astfel, toţi auziră formulă magică de recreere:
- De azi înainte magia e-n plante, animale şi-n insecte, iar voi oameni s-aveţi grijă de ele! Oameni vor fi, de azi, gardieni pământului şi al ultimului strop magic, ce se afla în tot şi toate pe acest pământ.
Hei ce mai aştepţi? Ieşi acum afară şi fugi pe câmpul înflorit, unde florile dansează cu iarba şi fluturaşi în briza dimineţi. Şi-n lumina lui Cabum căci soare se făcu de dorul lui Superbă, aleargă pe pământ căci e Bleondajuloo transformat, vrând să ocrotească frumoasele flori apărute, el le oferi sălaşul veşnic. Inphinity te-n deamna să faci astăzi ce îţi doreşti căci ciclul vieţii e trecător, el transformă fortăreaţa cucerită cu atâta trudă, într-un palat al ceasului veşnic şi grijă are ca toate să se facă la timpul lor.
Cât despre Carcerian, fiul binelui primar, ce pot să vă spun? El încă îşi caută tatăl, pentru că tatăl jucăuş din fire, după ce a fost eliberat, se hotăra, ca să nu mai fie prins aşa uşor, să se preschimbe în mici mărgăritare şi să se ascundă în inimile oamenilor. Ei bine, atunci, când un om e rău apare fiul binelui şi îl ajută să îşi găsească din nou sămânţa binelui! Bietul Carcerian! Ce lupte duce şi astăzi în găsirea binelui în omul ce şi-a pierdut mărgăritarul binelui primar.
Aragarn, Nicoleta şi Dany hotărâră să rămână gardieni ai pământului, de te uiţi atent în jur, şi de vei vedea oameni îngrijându-se de planetă, să ştiţi că ei sunt urmaşi lor şi învăţămintele strămoşeşti, astăzi, încă, ei le respectă!
Ce să vă mai spun? Eu am fost atunci, sunt acum şi o să fiu mereu, căci bătrână sunt, dar mereu privesc îndepărtări şi aştept cu nerăbdare calul fermecat, ce mă călăuzeşte în trecut, prezent şi viitor, dar asta-i altă poveste şi mă aşteaptă regatul Azurului înnegurat! De vrei să mă găseşti... Să ştii că în regatul Azurului înnegurat mă găseşti!
Dar fata nu îl iubea, îl ura, pentru că îi ucisese cu bestialitate familia, în momentul în care aflase de frumuseţea ei... Ea plângea şi plângea... dar el o vroia pentru el aşa că nu mai vroia să aştepte şi a zis aşa:
- Mâine o să fie nunta noastră! Te vreau mai mult decât orice...
Şi cum era fată aşa frământată, în noaptea aceea, încât nu a putut să pună geană peste geană, însă, spre dimineaţă când ceasul bătea ora 3 a apărut în încăpere o zână... Ia gâciţi cum o chema pe zâna?
Ei bine pe zâna o chema Superbă şi ia zis aşa fetii:
- Dacă vrei ca să nu te măriţi cu acest om hidos, ia aminte la ce îţi zic eu Nicoleta, căci aşa o chema pe fată, la ora 5 de dimineaţă împăratul are să doarmă mai bine, căci atunci are el somnul cel dulce, iar oameni din castel nu o să facă zgomot să îl trezească toţi o să fie stânci, atunci şi numai atunci să ieşi din cameră tiptil şi să fugi din castel... Apoi din castel unde te-o duce picioarele acolo să mergi, să nu mai stai a cugeta, căci la ora 7 el se va trezi şi are să fie vai şi amar că nu te va mai găsi! Aşa că nu mai pierde timpul şi pregăteşte-te de drum lung....
Ei bine, la ora spusă de zână a fugit fata de la Asmodeus... şi a mers şi a mers, încât i s-au rupt 5 opinci, până într-un final, a ajuns într-o pădure imensă, era aşa de mare pădurea aceea, mai ceva ca jungla din zilele noastre, şi în acea pădure, dă de o casă construită foarte ciudat, nu era obişnuită, avea ceva special aceea casă, era o sferă tăiată pe jumătate, la care i se aducea şi un con, iar în mijlocul conului era un cub şi în cub era un triunghi iar în triunghi era un semicerc, aşa de ciudată era construcţia, fata era uimită de această construcţie bizară, dar când a bătut la uşă şi i s-a deschis uşa... Ia ghiciţi ce a descoperit că este?
Ei bine când i s-a deschis uşa şi a fost poftită înăuntru a constatat că era o cetate aceea construcţie ciudată, era uimită de ce vedea în jurul ei, mulţi oameni care lucrau de zori, şi toţi cântau şi erau cu voie bună, iar dacă unu păţea ceva era dus imediat la un rău şi i se dădea să bea apa vieţi, bag de seamă că erau nemuritori,şi a întrebat cum se numeşte locul în care a ajuns şi i s-a spus că se numeşte Aristocracy, şi i-a arătat steagul lor =ARIS= era scris chiar în mijlocul steagului, fata era surprinsă, aşa că a mai întrebat cine este conducătorul, la care i s-a răspuns că nu au conducător, ci au un sfat iar cel mai înţelept dintre toţi este Andrei Lucian care îi sfătuieşte ce şi cum să facă! Şi a mai întrebat faţă dacă poate să rămână şi ea aici până o mai creşte un pic şi până când tiranul o să o dea uitări... Crede-ţi că au acceptat-o?
Aşa e au acceptat-o, dar i s-a interzis să bea apă din râul acela care îi dădea viaţă fără moarte, dacă ar fii îndrăznit să bea, ea nu ar mai fi putut să mai plece vreodată din cetate, şi fata lucra de dimineaţa până seara, ca să îşi domolească setea, folosea sucul fructelor şi al plantelor, iar dimineaţa aduna rouă de pe frunzele de palmieri, ca să aibă cu ce să îşi potolească setea... Dar vezi tu nu tot ce e frumos rămâne o veşnicie, după un timp, nu mai ştiu exact cât, căci tare bătrână mai îs, dar s-a hotărât Nicoleta să plece mai departe, astfel şi-a luat rămas bun de la locuitori din cetate şi a purces la drum, mergând aşa un timp, o zi, o săptămână, un an cine mai ştie, cert e că a ajuns într-o ţară tare frumoasă unde toate animalele se jucau între ele, până şi pisica se juca cu şoarecele, tigru şi leul cu căprioarele, bag de seamă ţara asta nu cunoscuse niciodată răul, şi uite aşa cum fata se tot minuna, aude dintr-o dată un glas cristalin, şi dulce şi mai era şi suav, fiind curioasă din fire, nu se mulţumi doar să asculte, se apropie înspre locul în care se auzea cântecul divin, după un deal, chiar la poalele lui observă că era un flăcău, el cântă atât de dulce, şi ce firav era şi era atât de frumos ... Dar iată că a încetat să mai cânte, şi se ridică brusc şi se uită la faţă cu nişte ochi uimiţi, apoi dezmeticindu-se ia zis aşa:(oare ce ia zis?)
- Oo nu se poate, ai venit! Şi a căzut în genunchi în faţa fetei! De peste 1 milion de ani se proroceşte că ai să vii aici şi noi te aşteptam aici stăpâna noastră Nicoleta!
- Te rog ridicate de jos, şi i-a întins mâna, el a prins-o de mână şi nu îi venea să creadă una ca asta, apoi ea a continuat... Nu sunt stăpâna nimănui, nici măcar a mea! Doar D-zeu este singurul stăpân peste toate!
- Adevărat a grăit, a zis o voce...
- Cine mai e acolo? a întrebat Nicoleta...
- Păi eu sunt Love`Gam, a zis băiatul! Haide-ţi ieşiţi că e totul în regulă! a mai continuat el...
- Eu sunt timpul! a zis un bărbat foarte frumos şi atât scump, era bucuros, imprevizibil iar umbra lui era apăsată de trecut... Mă numesc Inphinity, a mai continuat bărbatul...
- Iar eu sunt pământul cu toate roadele lui, a zis un bărbat rotunjor cu haine în mii de culori şi care se ţinea de şotii, eu mă numesc Bleondajuloo
- Eu sunt focul, a zis omul roşu, iar părul lui era amestecat de culorile, albastru, violet, galben, ce mai, a continuat el, eu sunt Cabum
- Iar eu sunt Aragarn, a zis un băieţel, care era îmbrăcat într-o armură şi cu o spadă în mână, sunt cel mai puternic spadasin din lume!!!
Şi astfel au făcut cunoştinţă între ei. Şi a fost Nicoleta tare fericită acolo, dar iată că a venit iarna şi ei trebuiau să plece la drum... Şi astfel au purces la drum lung pe nişte păsări uriaşe, erau acele misterioase păsări care doar acolo trăiesc, acele păsări, erau păsările care se renasc din propria cenuşă, iar oameni din lumea noastră le cunosc ca păsările phoenix, dar acolo Nicoleta a aflat cum se numesc ele de fapt... Bag de seamă că acele creaturi ştiau graiul omenesc, astfel a zis că se numesc păsările plângăreţe căci aşa le-a lăsat D-zeu că să plângă, iar lacrimile lor să fie tămăduitoare, doar oamenilor care sunt buni, iar cei care vor încerca să le facă rău, vor fii blestemaţi să nu mai poată să facă vreun rău cuiva niciodată! Şi au plecat într-o ţară caldă... Dar pe drum, au întâlnit în cale un prunc mic într-un sat, unde a fost cotrobăit de tâlhari şi case erau în flăcări, se auzea plânsetul său... Atunci Cabum a poruncit focului să se retragă din jurul lui şi în dată s-a retras, iar Aragarn breazul viteaz a sărit îndată de pe Phoenix şi a intrat în casa cu flăcări şi a scos bebeluşul afară scăpându-l de la o moarte sigură! Cât despre Bleondajuloo, pământul, a dat imediat copilului să bea puţină apă... Cine era oare acel micuţ copilaş?
Nu ai ghicit, era Dany acel copilaş, căci aşa i-au pus numele prieteni noştri, şi au mers mai departe până au ajuns în ţara Soarelui Sus Răsare, aici era un mare balaur care făcea rău populaţiei, între timp apăruse în acea ţară şi marele înţelept Andrei Lucian, cu dorinţa, de a găsi o cale, să îl gonească pe balaur.
Între timp şi copilaşul nostru crescuse, acum avea 15 ani, căci, bag de seamă era unul dintre acei feţi frumoşi care cresc într-o vară cât alţi în 10 veri! Era şi zâna Superbă aici şi căutau cu toţi o cale să distrugă cumplita fiară... Au început să se sfătuiască :
- Cred că cel mai bine ar fii ca eu, a zis zâna Superbă, să vă ajut cu un praf magic care să vă ocrotească de ghearele lui!
- Eu sunt stăpânul focului, a zis Cabum, deci la comanda mea flăcările scoase de balaur nu au cum să ne facă un rău!
- Eu am să opresc timpul în loc ca balaurul să se mişte cu viteza melcului, să fie atât de obosit încât să îi trebuiască mult timp ca să facă o mişcare, a continuat Inphinity...
- Eu am să îi cânt, atunci când o creatură îmi ascultă cântul meu va fii plină de voie bună şi dorinţa de a face bine, zise şi Love`Gam
- Eu pot să îi atrag atenţia prin frumuseţea mea, pe care nu am vrut-o niciodată şi care mi-a adus multe belele, spusese Nicoleta
- Iar eu am să îl trăsnesc cu spada mea cea din metal de meteorit, spuse într-un final şi Aragarn
- Eu am să îi leg picioarele ca să nu se răstoarne pe vreun oraş sau vreun trecător, a adăugat şi Dany...
După cum ştiţi balauri sunt cele mai mari creaturi şi cele mai agresive, asta pe lângă faptul că era foarte rău, mai era mare cât muntele Himalaia şi avea nişte solzi pe care dacă se scutura de ei, făcea mari ravagii doar unul de cădea, într-un oraş, ai fi zis că e o bombă nucleară,aşa era de distrugător acel solz, să nu vă mai zic de înfăţişarea lui, de te apuca groază doar zărindu-l de departe că nu îţi mai venea să te apropii de el... Dar iată că dragi de ei înfrunta orice, doar ca să facă un bine lumi întregi! Oare a reuşit cineva să îl omoare?
S-au luptat toţi aşa cum au zis, astfel că l-au răpus pe balaur şi au adus liniştea din nou acolo...
Şi s-a întins mare petrecere de se auzi în 5 ţări... Apoi o tot dănţuit 3 zile şi 3 nopţi încontinuu... Apoi a patra zii au purces din nou la drum, căci fiind ameţiţi de atâta distracţie, dănţuială, băutură şi mâncăruri care mai de care, au făcut un legământ... Oare ştie cineva ce legământ au făcut Andrei Lucian, Inphinity, Superbă, Bleondajuloo, Dany şi Love Gam, dar să nu îi uităm şi pe Cabum şi Aragarn, desigur şi pe frumoasa noastră Nicoleta...?
Astfel ei au făcut un pact prin care se obliga de a scăpa lumea de răutăţi, de a aduce pacea şi liniştea între popoare, fericirea între animale şi oameni, între oameni şi plante şi între animale şi plante... Aşa cum a fost odată demult pe vremea când încă nimeni nu ştia ce înseamnă să fii rău, când binele era stăpânul lumi iar răul era supus torturi... Acele zile au apus demult astăzi doar răul domină, iar binele este torturat ca să se transforme în rău... Ei vroiau să scape binele de la tortură să îl elibereze, să îl ajute să fie din nou puternic, să apară din nou dragostea adevărată, aşa cum fusese odată demult... Aşa că şi-au propus să meargă mai departe, să străbată întregul pământ ca să distrugă răul! Ei erau buni, inima lor nu cunoscuse încă răutatea, aveau doar vorbe bune, acestea erau armele lor împotriva răului ! Şi astfel în a patra zii au purces la drum lung şi poate fără întoarcere!!! Cine ştie? Poate că o să îşi găsească sfârşitul pe meleaguri străine uitate de lumea asta!
Şi în timp ce călătoreau, au ajuns la hotarele celui mai mare imperiu care a existat vreodată... Să nu vă gândiţi la imperiul Roman căci el era mic în comparaţie cu imperiul unde au ajuns ei! De când fugise de la Asmodeus, fata noastră, se schimbase multe, acum împăratul Asmodeus era şi mai puternic şi mai rău, şi mai hain şi mai urât de oameni, doar 3 ţărişoare nu le putuse cuceri încă, că în rest toată lumea era a lui! Iar vrăjitoarea care îl slujea crea cele mai fioroase animale şi cei mai fioroşi monştri de la păianjeni mari de 3-4 m până la T-Rex şi alţi dinozauri carnivori, de la mumii şi până la cele mai odioase creaturi ale iadului, de crea apoi tot crea şi era de neoprit! Aşa că nu e de mirare cum de a cucerit întreaga lume cu o astfel de armată...
Dar curajoşi noştri eroi se aventurară până în margine aproape de graniţă... Sunt pregătiţi să înfrunte orice monstru orice ameninţare! Astfel când au intrat în prima cetate au descoperit nişte oameni care erau biciuiţi ca să lucreze mai repede... Ridicau o statuie cu chipul împăratului Asmodeus! Şi o construiau foarte mare ca să se vadă din tot imperiul cu ochiul liber! Şi pentru a o construi lucrau mii de oameni, dar ce spun eu mii, poate erau zeci de mii! Iar străjeri erau mumii ale faraonilor, moroi de prin moldova, fantome de prin toată lumea şi însăşi Dracula era proiectantul acelei statui!
Au început ei să conceapă un plan ce atac, prin care să poată să elibereze omenirea de aceste făpturi hidoase, iar pentru a duce planul la bun sfârşit au purces în cele trei ţărişoare ca să recruteze bravi războinici, pe drum au întâlnit pe vrăjitoarea Acidor şi sora ei Odika, bag de seamă ele erau vrăjitoare ale lumini, producând adevărate forţe devastatoare cum era trăsnetul, îngheţul, focul dar şi vindecare, desigur ele foloseau magia doar în folosul umanităţii.
Tot căutând şi căutând recruţi, nu mai găsiră nici măcar unu, aşa că se întoarseră înapoi la graniţa imperiului şi uimire orăşelul în care se construia statuia era vesel cu oameni liberi, bag de seamă că şi-au câştigat independenţa dar cum? Asta se tot întrebau eroi noştri, dar ce să vezi dintr-o dată se zguduie pământul, şi o bubuitură amestecată cu un strigăt de război se aude din depărtare, acolo părea un alt orăşel ce avea un turn înalt. Eroii curioşi de ce se întâmplă acolo, merseră val vârtej spre oraş,doar doar or mai prinde ceva şi ei! Ce credeţi că găsiră?
Exact un războinic cu o construcţie a corpului uriaşă, se bătea singur cu o armată de zombi trezită din morţi de către vrăjitoarele voodoo, iar în spatele războinicului era o arcaşă frumoasă, cu părul prins în coadă şi de culoare roşie, aceasta avea o tehnică ciudată de a trage săgeţi, în arcul ei încăpeau 25 de săgeţi, iar când trăgea cu ele, toate săgeţile nimereau ţintele, dar şi mai curios era că după ce loveau monştri, săgeţile se întorceau în tolbă la locul lor ca şi când nu au părăsit niciodată tolba.
După vreo 5 minute de luptă, vrăjitoarele sau retras în apropierea palatului lui Asmodeus, bag de seamă că cei doi au curăţat întreg imperiul de monstruozităţi care cuceriseră meleagurile omeneşti, au hotărât să îşi unească forţele şi astfel descoperiră că războinicul era Carcerian fiul binelui primar şi Optimistic frumoasa arcaş, care de asemenea era fiica constelaţiei Săgetător şi a fost trimisă pe pământ de către mama sa Luna, ca să îşi salveze tatăl de la pieire.
Forţele adunate şi echipele fiind formate astfel: Acidor împreună cu Carcerian şi Optimistic , trebuiau să ia cu asalt fortăreaţa lui Asmodeus, în timp ce ceilalţi creau o diversiune, permiţându-le celor dintâi să pătrundă în palat şi să elibereze pe toţi cei încarceraţi şi să îl răpună pe Asmodeus. Zis şi făcut, lupta începu, Inphinity timpul îl încetinii, Nicoleta ochii dulci îi făcea lui Asmodeus, Cabum foc provocă, Odika trăsnete crea, Andrei Lucian ode compunea, Dany buzduganul azvârlea,
Bleondajuloo cutremure provoca, Aragarn dinozauri călărea şi monştri zdrobea... Ce mai, parcă ar fi fost apocalipsa şi alta ba. În tot acest măcel Acidor, Carcerian şi Optimistic, intrară în castel tiptil şi la subsol purcese şi-n dată cuştile deschiseră şi prizonieri scăpără, apoi încet, urcară în turnul din care fermecat privea afară Asmodeus, căci frumuseţea Nicoletei îi zăpăcea mintea-i diabolică. Acidor mişcă din toiagu-i vrăjit şi pe loc îl îngheţă, atunci pe dată Optimistic cu săgeata-i otrăvită drept în inima-l ochi şi bravul Carcerian răcni o dată, fluturând arma-n aer şi se azvârli spre gâtului duşmanului, dar nu se poate, îngheţă de spaimă căci cu ultimele puteri Asmodeus îl privi în ochii şi îi arătă un viitor mai rău de-o fi ca el să piară!
Văzând viitorul sumbru, ce s-ar abate peste omenire, Carcerian ezită un moment, suficient cât să se topească gheaţa provocată de mag şi otrava îşi pierdea efectul, dar el avea decât un gând: "Cum să fie mai rău de atât? Nu înţeleg! Asmodeus încearcă să mă păcălească! Dar de ce?" Tot întrebându-se aşa, deodată, îşi dădu seama că gheaţa sa topit, otrava a dispărut, iar el e pierdut în gânduri despre ce va să fie, atunci înţelese totul, totul era o fantasmă, Asmodeus se juca cu mintea lui ca să scape! Scutură din cap odată, de două ori şi imaginile devastatoare din minte dispărură. Răcni o dată, şi cu toată forţa lui lovi capul împăratului de-l răpuse la pământ fără suflare!
Acidor în balcon se afişa şi pe loc norii de praf îi risipi, moroilor, strigoilor, zombilor şi altor monştri le porunci să dispară de pe faţa pământului, apoi privirea o-n dreaptă spre suratele ei vrăjitoare şi le condamnă la viaţă chinuită şi plină de lipsuri şi fără magi, căci, zâna Superbă puterea le-o luă şi le goniră pe cel mai înalt munte din lume, şi astăzi de mergeţi acolo babele zac ofilite....
Frumoasa mama Luna, iubitu-şi aştepta şi fiica ei curajoasă la loc de cinste, ea va sta pe-naltul cer înstelat, între mamă şi tată. Acidor, zâna Superbă şi Odika cu ultimele stropuri de magie refăcură lumea de la zero, Acidor în flori se transformă, Zâna în fluturi se făcu şi Odika iarbă deveni. În timpul transformări, o vrajă creară şi astfel, toţi auziră formulă magică de recreere:
- De azi înainte magia e-n plante, animale şi-n insecte, iar voi oameni s-aveţi grijă de ele! Oameni vor fi, de azi, gardieni pământului şi al ultimului strop magic, ce se afla în tot şi toate pe acest pământ.
Hei ce mai aştepţi? Ieşi acum afară şi fugi pe câmpul înflorit, unde florile dansează cu iarba şi fluturaşi în briza dimineţi. Şi-n lumina lui Cabum căci soare se făcu de dorul lui Superbă, aleargă pe pământ căci e Bleondajuloo transformat, vrând să ocrotească frumoasele flori apărute, el le oferi sălaşul veşnic. Inphinity te-n deamna să faci astăzi ce îţi doreşti căci ciclul vieţii e trecător, el transformă fortăreaţa cucerită cu atâta trudă, într-un palat al ceasului veşnic şi grijă are ca toate să se facă la timpul lor.
Cât despre Carcerian, fiul binelui primar, ce pot să vă spun? El încă îşi caută tatăl, pentru că tatăl jucăuş din fire, după ce a fost eliberat, se hotăra, ca să nu mai fie prins aşa uşor, să se preschimbe în mici mărgăritare şi să se ascundă în inimile oamenilor. Ei bine, atunci, când un om e rău apare fiul binelui şi îl ajută să îşi găsească din nou sămânţa binelui! Bietul Carcerian! Ce lupte duce şi astăzi în găsirea binelui în omul ce şi-a pierdut mărgăritarul binelui primar.
Aragarn, Nicoleta şi Dany hotărâră să rămână gardieni ai pământului, de te uiţi atent în jur, şi de vei vedea oameni îngrijându-se de planetă, să ştiţi că ei sunt urmaşi lor şi învăţămintele strămoşeşti, astăzi, încă, ei le respectă!
Ce să vă mai spun? Eu am fost atunci, sunt acum şi o să fiu mereu, căci bătrână sunt, dar mereu privesc îndepărtări şi aştept cu nerăbdare calul fermecat, ce mă călăuzeşte în trecut, prezent şi viitor, dar asta-i altă poveste şi mă aşteaptă regatul Azurului înnegurat! De vrei să mă găseşti... Să ştii că în regatul Azurului înnegurat mă găseşti!
Asmodeus
este unul din cei șapte prinți ai Iadului împreună cu: Lucifer -
mândria, Mamona - lăcomia, Satana - mânia, Belzebut (numit de asemenea
Baal) - îmbuibarea, Leviatan- invidia, Belphegor - lenea. El este
reprezentat ca pofta/setea. (Wikipedia)
by Odika, 09.01.2010 a fost creata povestea
Bonus:
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Sunteti de acord sa nu scrieti niciun material abuziv, obscen, vulgar, calomnios, de ura, amenintare, orientare-sexuala sau orice alt material care poate viola prevederile legale ale tarii dumneavoastra, ale tarii unde „Despre-tot-si-nimic” este gazduit sau ale legislatiei internationale. Nerespectarea acestor prevederi poate duce la blocarea imediata si permanenta insotita de notificarea Internet Service Provider-ului dumneavoastra daca vom considera necesar. Adresele IP ale tuturor mesajelor sunt inregistrate pentru a ajuta la respectarea acestor condiţii. Sunteti de acord ca „Despre-tot-si-nimic” sa aiba dreptul de a sterge, modifica, muta sau inchide orice subiect in orice moment in care considera necesar. Ca utilizator sunteti de acord ca orice informatie introdusa sa fie stocata in baza de date. Aceste informatii nu vor fi dezvaluite niciunei terte parti fara acordul dumneavoastra, iar „Despre-tot-si-nimic” nu poate fi considerat responsabil pentru vreo incercare de hacking care poate duce la compromiterea datelor.