Masa-raiului

 Luminos  

Luminos pe cer răsare,
Soarele cel mult iubit!
Strălucind, el, păşeşte,
Peste cerul înstelat!

Clarul zorilor apare,
Evident c-a răsărit!
Orbitor şi radiant,
Cum numai el e!

Răsună glasuri de copii,
Ce ca o explozie răsar...
Şi din case strig părinţii:
- Ce-i afară? E delir?

Cin' s-audă? Cui să-i pese?
Când e Soarele pe cer?
Radiind strălucitor...
Peste mările-nverzite!

Până la sfârşit împreună

Până la sfârşit, te-am iubit!
Încât nimeni nu a mai ştiut,
Dacă e adevărat sau mint!

Dar tu o ştii prea bine,
Că te voi iubii se pare...
Mereu! Şi astăzi şi mâine...

Chiar dacă azi, nu crezi nimic,
Eu ştiu că mâine am să urc...
Sus, spre inima ta, plin de noroc!

Şi atunci sfârşitul poate să vină,
Căci tu vei fi a mea zână
Şi eternitatea va fi a noastră!

Trădarea

Mi-ai spus că mă iubeşti,
Că vrei să fiu mereu cu tine
Şi o viaţă fără mine...
Nu îţi doreşti!

Dar...
Vai ce mai minţit!
Nimic din ce ai zis sau făcut...
A fost un... Neadevăr!

Şi-abia acum, am înţeles,
Ce lumea îmi spunea:
Cum că tu eşti piază rea...!
Şi eu am zis... Că n-are sens!

Acum ştiu ce-nseamnă:
Neadevărul şi nedreptatea...
Nu te mira aşa!
Căci... doar tu m-ai învăţ...

Aceste două cuvinte,
Nu le ştiam înainte!
Dar de când m-ai lăsat,
Nu-mi mai pasă de trecut!

Nu e vorba c-am uitat,
Nici că te-am renegat...
Doar că eşti neînsemnat,
Un nimeni pe pământ!

N-o spun doar eu sau ei,
Ba dimpotrivă, întregul univers!
Un fals, un înşelător şi-un mincinos,
Nu are ce căuta aici în lume!

Ce este dragostea?

În pragul casei stau şi plâng,
Suspin şi mă uit îndepărtare,
Sperând că o să apară... ea...
Aceea ce inima mi-a frânt.

Nu văd nimic, n-aud nimic
Şi bunica mă plesneşte,
Căci nu vreau s-aud ce zice!
Dar eu nici nu ştiu ce-a vrut...

Mă priveşte-ne ochi, zicând:
- Ce-i dragostea, băiete?
Mă uit la ea... cu foc de jale
Şi nu înţeleg ce vrea a spune...

De ce mă-ntreabă asta?
Nici gând să înţeleg ceva...
Prea imensă-n suferinţa,
Ca să-i mai răspund cumva!

Oare, ea nu vede... cât mă doare?
Se uită la mine şi râde,
Îmbrăţişându-mă cu ardoare
Şi cu înflăcărare zice:

- Dragostea vine şi pleacă,
Ca un izvor de apă revărsată
Şi doar amintirile vor exista,
Ca şi pietrele aduse de apă...

Ştiam că avea dreptate,
Dar nu puteam ai spune,
Căci dacă aş face asta...
Suferinţa... nu va mai durea!

Masa-raiului

Eşti ca o floare roz purpurie,
Cu tulpina subțirica, fragedă şi moale,
Iar corola-i frumoasă, ce e variat colorată.
Cu straturi şi straturi trandafirii ori rubinii,
Mă încântă, la apus de soare...
Şi-aştept să-mi apari în cale...
Iar poate, cândva, ai să îmi fii mireasă!
Bonus:

Comentarii