Timp de aproape patru săptămâni, mica ascunzătoare, îşi găsi liniştea. Oamenii având timp să-şi organizeze mai bine apărarea. Iar când cornul de luptă se auzi din depărtări, fiecare soldat îşi luă locul şi era pregătit de luptă. Cât despre cele două căpetenii, acestea au pregătit diverse planuri şi Ziais a cercetat îndeaproape toate creaturile lumii de dincolo, prin cărţile ce se aflau în bibliotecă. Astfel, ea a găsit slăbiciunile fiecărei făpturi întunecate. Nu îi mai era teamă de nimic. Ştia că credinţa ei în Dumnezeu o va ajuta să depăşească orice obstacol.
Luptele au fost multe, iar fel de fel de monştri apăreau la diverse intervale de timp. Nici nu mai ştia, Ziais, cât timp a trecut de când au coborât în acel oraş subteran. Spera totuşi ca omenirea să nu fie afectată de războiul pe care îl purta neamul ei. Acum, Ziais, ştia de ce neamul ei este blestemat. Se gândea că dacă strămoşul ei nu ar fi profanat templul din Eleusis, atunci toate acestea nu ar mai fi avut loc. Totuşi nu înţelegea de ce blestemul s-a activat acum şi nu atunci. Dintr-o dată se auzi că îşi răspunde cu glas tare:
- Poate că se datorează înfrângerii pe care a suferit-o după profanare...
Bunica ei o auzi şi se apropie de ea întrebând-o:
- Ce este draga mea?
- Bunico... Nu prea înţeleg de ce blestemul s-a activat tocmai acum!
- Ăăă... Hm... stătu puţin pe gânduri apoi spuse: - Probabil că nu o să aflăm niciodată de ce tocmai acum! Oricum... Nu are rost să ne gândim la aceste lucruri!...
- Cred că ai dreptate! Mai bine îmi îndrept toată atenţia asupra apărării!
- Aşa este cel mai corect, draga mea! îi spuse cu un zâmbet cald pe faţă
Îşi sărută nepoata pe frunte, apoi se îndreptă spre bibliotecă, căci şi ea era curioasă de ce tocmai acum se întâmplau aceste nenorociri.
După calculele lui Ziais, atacurile ar trebui să înceteze şi să urmeze cel final, când zeiţa Demetra, îşi va face apariţia şi îşi va spune decizia, dacă ei vor fi sau nu iertaţi de către ea. Spera să reuşească să ajungă la inima acelei zeiţe şi să o înduplece, cerând iertare şi poate că astfel o să reuşească să îşi salveze poporul.
Pământul se cutremură, cerul se întunecă, iar din depărtări se vedeau siluetele a patru giganţi făcuţi din piatră, ce cărau un baldachin sub care se afla un tron ecleziastic. Nu trecu mult timp şi aceştia ajunseră în dreptul intraţii subterane, tronul se lăsă la pământ şi din el ieşi o femeie în vârstă, cu trăsăturile feţei frumoase. Se uită la toţi cei prezenţi şi se îndreptă spre intrare încet, fără să se teamă de armele care erau îndreptate spre ea.
Din spatele intrări, îşi făcu apariţia grăbită Ziais, care făcu o plecăciune în faţa acelei femei şi o invită în locuinţa ei. Fără să spună un cuvânt aceasta o urmă pe tânăra fată până în casa ei. Acolo a fost invitată de către Simarus să se facă comodă. Iar nepoata sa se duse să pregătească ceai şi câteva gustări.
Liniştea se răspândi în încăpere, nimeni nu spunea nimic, chiar şi atunci când intră Ziais în cameră, parcă nimic nu le-ar fi tulburat acea pace ce se găsea acolo. Faţă le servi pe cele două femei, fără să spună nimic. Apoi se aşeză lângă bunica ei, savurând în linişte ceaiul ce îl pregătise. Aşteptarea pentru ea, părea apăsătoare. Dar nu putea să spună nimic, îi era teamă că are să strice acea linişte ce se aşternuse.
Dintr-o dată, oaspetele începu să spună:
- Demult timp blestemul a luat naştere, chiar fără voia mea...! Dar l-am amânat, în speranţa că am să găsesc o generaţie care să aibă destule cunoştinţe de a se apăra... Am încercat să vă ajut cum am putut... Am dat multe informaţii, de-a lungul timpului, diverşilor scriitori, pentru a vă pregăti... Cu toate acestea, voi aţi avut prea multe pierderi... Am obosit!
Se lăsă iar liniştea, Ziais o observă pe femeie cum încerca să îşi ţină lacrimile în frâu. Cu toate acestea o picătură îi scăpă. A dat să spună ceva, dar îşi auzi bunica zicând:
- Ştim, Preamărită Zeiţă, că nu îţi doreai aceste lucruri! Dar o viaţă a fost sacrificată pentru a se înfăptui acest blestem şi ca urmare, altele s-au dus, pentru a satisface acel suflet răzbunător...
Femeia îşi schimbă înfăţişarea, acum era luminoasă, tânără şi neînchipuit de frumoasă, nu mai avea rost să îşi ascundă adevărata făptură. Singura care rămase uimită, a fost Ziais, căci nu ştia ce să mai creadă. Cu toate că acea transformare se produsese în faţa ei, credea că visează. Dar nu era aşa şi ştia acest lucru, căci totul era cât se poate de real...
- Am să vă întreb o singură dată... zeiţa făcu o pauză lungă, în care le privi pe cele două femei din faţa ei, cu multă atenţia, apoi întrebă: - Vă pare rău?
Ziais se uită uimită la zeiţa şi se întrebă de ce anume să îi pară rău, căci nu îşi amintea să fi făcut nimic greşit. Dar dacă ar fi vorba de acele păcate strămoşeşti, atunci îi părea rău. Ştia bine că ea nu avea nici o vină pentru cele petrecute înaintea naşteri e. Dar mai ştia că v-a trebui să răspundă pentru acele fapte, căci este moştenitoarea lor şi nu are cum să scape de ele. Până şi Biserica spune acest lucru şi săvârşeşte un botez prin care păcatele strămoşeşti să fie iertate de care Dumnezeu. Astfel că dădu din cap în semn că îi pare rău. Iar bunica ei, răspunse cu fermitate că îi pare rău.
Zeiţa primind aceste lucruri se ridică şi începu să spună:
- Eu, zeiţa Demetra, dezleg acest neam de al său blestem! Căci blestemul a fost înfăptuit şi neamul vindecat! zicând acestea silueta ei începu să dispară...
Toată lumea căzu într-un somn adânc, iar când se treziră toţi se aflau în cale lor şi parcă nici acel timp petrecut în oraşul subteran nu ar fi existat. Toate acele trăiri, parcă nu ar fi existat şi nimeni din neam nu îşi mai amintea nimic. Chiar şi blestemul era uitat, iar tradiţiile legate de el erau şterse în negura timpului. Doar bătrână conducătoare rămăsese cu toate amintirile şi cu promisiunea faţă de zeiţă că are să îşi îndrepte neamul spre a face doar bine.
De atunci a trecut mai bine de un an şi Ziais începea prima zi la facultate, era foarte fericită. Privind în jurul ei, observă un tânăr frumos care îi dădu un sentiment nostalgic, plin de iubire şi în acelaşi timp îi părea rău... Nu ştia ce este acest sentiment, dar când privirile lor se întâlniră, realiză că se îndrăgostise şi probabil viaţa ei are să se schimbe în ceva minunat...
Luptele au fost multe, iar fel de fel de monştri apăreau la diverse intervale de timp. Nici nu mai ştia, Ziais, cât timp a trecut de când au coborât în acel oraş subteran. Spera totuşi ca omenirea să nu fie afectată de războiul pe care îl purta neamul ei. Acum, Ziais, ştia de ce neamul ei este blestemat. Se gândea că dacă strămoşul ei nu ar fi profanat templul din Eleusis, atunci toate acestea nu ar mai fi avut loc. Totuşi nu înţelegea de ce blestemul s-a activat acum şi nu atunci. Dintr-o dată se auzi că îşi răspunde cu glas tare:
- Poate că se datorează înfrângerii pe care a suferit-o după profanare...
Bunica ei o auzi şi se apropie de ea întrebând-o:
- Ce este draga mea?
- Bunico... Nu prea înţeleg de ce blestemul s-a activat tocmai acum!
- Ăăă... Hm... stătu puţin pe gânduri apoi spuse: - Probabil că nu o să aflăm niciodată de ce tocmai acum! Oricum... Nu are rost să ne gândim la aceste lucruri!...
- Cred că ai dreptate! Mai bine îmi îndrept toată atenţia asupra apărării!
- Aşa este cel mai corect, draga mea! îi spuse cu un zâmbet cald pe faţă
Îşi sărută nepoata pe frunte, apoi se îndreptă spre bibliotecă, căci şi ea era curioasă de ce tocmai acum se întâmplau aceste nenorociri.
După calculele lui Ziais, atacurile ar trebui să înceteze şi să urmeze cel final, când zeiţa Demetra, îşi va face apariţia şi îşi va spune decizia, dacă ei vor fi sau nu iertaţi de către ea. Spera să reuşească să ajungă la inima acelei zeiţe şi să o înduplece, cerând iertare şi poate că astfel o să reuşească să îşi salveze poporul.
Pământul se cutremură, cerul se întunecă, iar din depărtări se vedeau siluetele a patru giganţi făcuţi din piatră, ce cărau un baldachin sub care se afla un tron ecleziastic. Nu trecu mult timp şi aceştia ajunseră în dreptul intraţii subterane, tronul se lăsă la pământ şi din el ieşi o femeie în vârstă, cu trăsăturile feţei frumoase. Se uită la toţi cei prezenţi şi se îndreptă spre intrare încet, fără să se teamă de armele care erau îndreptate spre ea.
Din spatele intrări, îşi făcu apariţia grăbită Ziais, care făcu o plecăciune în faţa acelei femei şi o invită în locuinţa ei. Fără să spună un cuvânt aceasta o urmă pe tânăra fată până în casa ei. Acolo a fost invitată de către Simarus să se facă comodă. Iar nepoata sa se duse să pregătească ceai şi câteva gustări.
Liniştea se răspândi în încăpere, nimeni nu spunea nimic, chiar şi atunci când intră Ziais în cameră, parcă nimic nu le-ar fi tulburat acea pace ce se găsea acolo. Faţă le servi pe cele două femei, fără să spună nimic. Apoi se aşeză lângă bunica ei, savurând în linişte ceaiul ce îl pregătise. Aşteptarea pentru ea, părea apăsătoare. Dar nu putea să spună nimic, îi era teamă că are să strice acea linişte ce se aşternuse.
Dintr-o dată, oaspetele începu să spună:
- Demult timp blestemul a luat naştere, chiar fără voia mea...! Dar l-am amânat, în speranţa că am să găsesc o generaţie care să aibă destule cunoştinţe de a se apăra... Am încercat să vă ajut cum am putut... Am dat multe informaţii, de-a lungul timpului, diverşilor scriitori, pentru a vă pregăti... Cu toate acestea, voi aţi avut prea multe pierderi... Am obosit!
Se lăsă iar liniştea, Ziais o observă pe femeie cum încerca să îşi ţină lacrimile în frâu. Cu toate acestea o picătură îi scăpă. A dat să spună ceva, dar îşi auzi bunica zicând:
- Ştim, Preamărită Zeiţă, că nu îţi doreai aceste lucruri! Dar o viaţă a fost sacrificată pentru a se înfăptui acest blestem şi ca urmare, altele s-au dus, pentru a satisface acel suflet răzbunător...
Femeia îşi schimbă înfăţişarea, acum era luminoasă, tânără şi neînchipuit de frumoasă, nu mai avea rost să îşi ascundă adevărata făptură. Singura care rămase uimită, a fost Ziais, căci nu ştia ce să mai creadă. Cu toate că acea transformare se produsese în faţa ei, credea că visează. Dar nu era aşa şi ştia acest lucru, căci totul era cât se poate de real...
- Am să vă întreb o singură dată... zeiţa făcu o pauză lungă, în care le privi pe cele două femei din faţa ei, cu multă atenţia, apoi întrebă: - Vă pare rău?
Ziais se uită uimită la zeiţa şi se întrebă de ce anume să îi pară rău, căci nu îşi amintea să fi făcut nimic greşit. Dar dacă ar fi vorba de acele păcate strămoşeşti, atunci îi părea rău. Ştia bine că ea nu avea nici o vină pentru cele petrecute înaintea naşteri e. Dar mai ştia că v-a trebui să răspundă pentru acele fapte, căci este moştenitoarea lor şi nu are cum să scape de ele. Până şi Biserica spune acest lucru şi săvârşeşte un botez prin care păcatele strămoşeşti să fie iertate de care Dumnezeu. Astfel că dădu din cap în semn că îi pare rău. Iar bunica ei, răspunse cu fermitate că îi pare rău.
Zeiţa primind aceste lucruri se ridică şi începu să spună:
- Eu, zeiţa Demetra, dezleg acest neam de al său blestem! Căci blestemul a fost înfăptuit şi neamul vindecat! zicând acestea silueta ei începu să dispară...
Toată lumea căzu într-un somn adânc, iar când se treziră toţi se aflau în cale lor şi parcă nici acel timp petrecut în oraşul subteran nu ar fi existat. Toate acele trăiri, parcă nu ar fi existat şi nimeni din neam nu îşi mai amintea nimic. Chiar şi blestemul era uitat, iar tradiţiile legate de el erau şterse în negura timpului. Doar bătrână conducătoare rămăsese cu toate amintirile şi cu promisiunea faţă de zeiţă că are să îşi îndrepte neamul spre a face doar bine.
De atunci a trecut mai bine de un an şi Ziais începea prima zi la facultate, era foarte fericită. Privind în jurul ei, observă un tânăr frumos care îi dădu un sentiment nostalgic, plin de iubire şi în acelaşi timp îi părea rău... Nu ştia ce este acest sentiment, dar când privirile lor se întâlniră, realiză că se îndrăgostise şi probabil viaţa ei are să se schimbe în ceva minunat...
Bonus:
Templul din orasul Eleusis - a fost profanat în anul 170, când costoboci pătrund în Moesia Inferior, Thracia şi Macedonia, ajungând până în Ellada ( Wikipedia, enciclopedia-dacica)
Zeița Demetra - era în mitologia greacă zeița agriculturii, iar semnificația numelui acesteia pare să se tragă dintr-un cuvânt pentru „mamă” ( Wikipedia)
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Sunteti de acord sa nu scrieti niciun material abuziv, obscen, vulgar, calomnios, de ura, amenintare, orientare-sexuala sau orice alt material care poate viola prevederile legale ale tarii dumneavoastra, ale tarii unde „Despre-tot-si-nimic” este gazduit sau ale legislatiei internationale. Nerespectarea acestor prevederi poate duce la blocarea imediata si permanenta insotita de notificarea Internet Service Provider-ului dumneavoastra daca vom considera necesar. Adresele IP ale tuturor mesajelor sunt inregistrate pentru a ajuta la respectarea acestor condiţii. Sunteti de acord ca „Despre-tot-si-nimic” sa aiba dreptul de a sterge, modifica, muta sau inchide orice subiect in orice moment in care considera necesar. Ca utilizator sunteti de acord ca orice informatie introdusa sa fie stocata in baza de date. Aceste informatii nu vor fi dezvaluite niciunei terte parti fara acordul dumneavoastra, iar „Despre-tot-si-nimic” nu poate fi considerat responsabil pentru vreo incercare de hacking care poate duce la compromiterea datelor.