Voi mai putea zâmbi?
Vreau să te văd, să te ating...
Vreau să îţi aud vocea.
Dar când nu pot face asta,
Simt că inima se sparge
Şi mă doare atât de tare!
Tristeţea mă cuprinde,
Parcă ridicându-se spre cer,
Trezind norii plini de apă...
Şi vântul îi alungă către mine.
Iar eu confuz, păşesc prin şarpele.
Inima îmi tremură şi plânge.
Vreau să îmi aleg destinul,
Să strâng, în el, doar fericire.
Fie ca dorinţele mele
Să ajungă spre ceruri!
Oriunde te voi afla,
Aş vrea să te protejez...
Chiar dacă va trece o veşnicie,
Cred că te voi găsi!
Aşteaptă-mă şi voi veni!
Mă pierd prin ploaie...
Soarele demult a dispărut,
Va mai străluci ca în trecut?
Când îmi voi reveni,
Voi mai putea zâmbi?
Vreau să îţi aud vocea.
Dar când nu pot face asta,
Simt că inima se sparge
Şi mă doare atât de tare!
Tristeţea mă cuprinde,
Parcă ridicându-se spre cer,
Trezind norii plini de apă...
Şi vântul îi alungă către mine.
Iar eu confuz, păşesc prin şarpele.
Inima îmi tremură şi plânge.
Vreau să îmi aleg destinul,
Să strâng, în el, doar fericire.
Fie ca dorinţele mele
Să ajungă spre ceruri!
Oriunde te voi afla,
Aş vrea să te protejez...
Chiar dacă va trece o veşnicie,
Cred că te voi găsi!
Aşteaptă-mă şi voi veni!
Mă pierd prin ploaie...
Soarele demult a dispărut,
Va mai străluci ca în trecut?
Când îmi voi reveni,
Voi mai putea zâmbi?
Mă tem că nu te voi vedea
Şi atunci, fără tine...
Sufletul îmi va rămâne pustiu!
Dar ştiu că te voi găsi, cândva
Şi mă voi îndrăgosti din nou!
Şi atunci, fără tine...
Sufletul îmi va rămâne pustiu!
Dar ştiu că te voi găsi, cândva
Şi mă voi îndrăgosti din nou!
Atât de departe...
Mă doare atât de tare,
Ştiindu-te atât de departe...
Dacă s-ar putea să uit!
Dar nu pot să dau uitări,
Toate sentimentele mele,
Ale tale, ale noastre!
Atunci când bate vântul,
Gândul tot la tine vine!
Oricât aş încerca să uit,
Clipele noastre reapar!
Doare atât de tare,
Ştiindu-te atât de departe...
Picături mici de ploaie,
Se răsfrâng din ochii mei
Şi mă întreb cu ce am greşit,
De ploaia a pornit!
Şi mă doare atât de tare,
Ştiindu-te atât de departe...
Cerul este trist de când ai plecat,
Norii s-au strâns şi ploaia a venit,
Un fulger pe cerul întunecat a apărut
Şi iată că furtuna s-a pornit!
Doare atât de tare,
Ştiindu-te atât de departe...
Totul mi se pare atât de negru,
Soarele şi cerul, florile din câmpii
Toate-s pustiite şi fără sens
Şi inima îmi plânge la vederea lor!
Căci, mă doare atât de tare,
Ştiindu-te atât de departe...
Ascultă-mi chemarea
Ascultă-mi glasul plin de dor,
Ce zboară fulgerător,
Spre tine repejor!
Şi mă întreb iubirea mea,
Dacă glasul meu ajunge,
Până la tine!
Oricât de departe eşti,
Cu tine voi fi mereu,
Chiar dacă trec atâtea ţări!
Şi mă întreb iubirea mea,
Dacă glasul meu ajunge
Până la tine!
Pe stânca cea înaltă,
Eu un cântec înalt
Şi sper să îl auzi!
Şi mă întreb iubirea mea,
Dacă glasul meu ajunge
Până la tine!
Dute spre iubirea mea,
Cântecul meu de dor
Şi spune-i c-o iubesc!
Şi mă întreb iubirea mea,
Dacă glasul meu ajunge
Până la tine!
Cântecul inimi
Norii s-au dus din inima mea,
Acum pot să merg înainte
Şi să nu mă mai întorc, niciodată,
La ce am fost cândva!
Într-o lume imensă, te-am găsit pe tine.
Miracolul meu... Da, miracolul meu!
Acum ştiu că ploaia nesfârşită s-a dus.
Iar cerul s-a luminat în mii de culori.
Voi începe să zâmbesc lângă tine.
Şi toate simţurile mele, parcă mă provoacă.
Vreau să căutăm împreună adevărul,
Căci întreaga lumea s-a colorat, s-a luminat...
Te voi iubi, te voi proteja, te voi apăra,
De acum sunt lângă tine!
Pentru că tu eşti visul meu dulce,
Tot ce am sperat, tot ce mi-am dorit!
Chiar dacă tu nu mă recunoşti.
Eu te ştiu pe tine!Eu te cunosc...
Îmi este dor de tine, de zâmbetul tău dulce.
Promit că te voi regăsi, oriunde ai fi!
Norii s-au dus din inima mea,
Acum pot să merg înainte
Şi să nu mă mai întorc, niciodată,
La ce am fost cândva!
Într-o lume imensă, te-am găsit pe tine.
Miracolul meu... Da, miracolul meu!
Acum este rândul tău să laşi în urmă ploaia.
Aş vrea ca destinul nostru să se unească.
Priveşte cu mine în oglinda viselor
Şi vei vedea că vreau să fi fericit...
Ascultă cântecul disperării mele,
Cum încearcă să ajungă la tine, oriunde eşti.
Inimă nu te mai împotrivi şi vocea mi-o vei auzi.
Te văd în ploaie şi îţi şoptesc: Ca ploaia s-o alungi.
Vreau ca tu să străluceşti, când tristeţea va dispărea.
Lumea va prinde viaţă prin ochii tăi, prin ochi mei.
Prinde-mă de mână, ridicate, căci vreau să te văd.
Simt cum durerea din piept mă învăluie cu a sa mantie.
Oare şi tu simţi la fel? Încearcă să crezi în vise!
Această clipă este un pas spre viitorul nostru.
Şi dacă ploaia va reveni, amintirile noastre...
O umbrelă vor crea şi te vor proteja.
Iar mâine vei putea să zâmbeşti din nou.
Promit că mâine este plin de soare.
Norii s-au dus din inima ta,
Acum poţi să mergi înainte
Şi să nu te mai întorci, niciodată,
La ce ai fost cândva!
Într-o lume imensă, m-ai găsit pe mine.
Miracolul tău... Da, miracolul tău!
Mă doare atât de tare,
Ştiindu-te atât de departe...
Dacă s-ar putea să uit!
Dar nu pot să dau uitări,
Toate sentimentele mele,
Ale tale, ale noastre!
Atunci când bate vântul,
Gândul tot la tine vine!
Oricât aş încerca să uit,
Clipele noastre reapar!
Doare atât de tare,
Ştiindu-te atât de departe...
Picături mici de ploaie,
Se răsfrâng din ochii mei
Şi mă întreb cu ce am greşit,
De ploaia a pornit!
Şi mă doare atât de tare,
Ştiindu-te atât de departe...
Cerul este trist de când ai plecat,
Norii s-au strâns şi ploaia a venit,
Un fulger pe cerul întunecat a apărut
Şi iată că furtuna s-a pornit!
Doare atât de tare,
Ştiindu-te atât de departe...
Totul mi se pare atât de negru,
Soarele şi cerul, florile din câmpii
Toate-s pustiite şi fără sens
Şi inima îmi plânge la vederea lor!
Căci, mă doare atât de tare,
Ştiindu-te atât de departe...
Ascultă-mi chemarea
Ascultă-mi glasul plin de dor,
Ce zboară fulgerător,
Spre tine repejor!
Şi mă întreb iubirea mea,
Dacă glasul meu ajunge,
Până la tine!
Oricât de departe eşti,
Cu tine voi fi mereu,
Chiar dacă trec atâtea ţări!
Şi mă întreb iubirea mea,
Dacă glasul meu ajunge
Până la tine!
Pe stânca cea înaltă,
Eu un cântec înalt
Şi sper să îl auzi!
Şi mă întreb iubirea mea,
Dacă glasul meu ajunge
Până la tine!
Dute spre iubirea mea,
Cântecul meu de dor
Şi spune-i c-o iubesc!
Şi mă întreb iubirea mea,
Dacă glasul meu ajunge
Până la tine!
Cântecul inimi
Norii s-au dus din inima mea,
Acum pot să merg înainte
Şi să nu mă mai întorc, niciodată,
La ce am fost cândva!
Într-o lume imensă, te-am găsit pe tine.
Miracolul meu... Da, miracolul meu!
Acum ştiu că ploaia nesfârşită s-a dus.
Iar cerul s-a luminat în mii de culori.
Voi începe să zâmbesc lângă tine.
Şi toate simţurile mele, parcă mă provoacă.
Vreau să căutăm împreună adevărul,
Căci întreaga lumea s-a colorat, s-a luminat...
Te voi iubi, te voi proteja, te voi apăra,
De acum sunt lângă tine!
Pentru că tu eşti visul meu dulce,
Tot ce am sperat, tot ce mi-am dorit!
Chiar dacă tu nu mă recunoşti.
Eu te ştiu pe tine!Eu te cunosc...
Îmi este dor de tine, de zâmbetul tău dulce.
Promit că te voi regăsi, oriunde ai fi!
Norii s-au dus din inima mea,
Acum pot să merg înainte
Şi să nu mă mai întorc, niciodată,
La ce am fost cândva!
Într-o lume imensă, te-am găsit pe tine.
Miracolul meu... Da, miracolul meu!
Acum este rândul tău să laşi în urmă ploaia.
Aş vrea ca destinul nostru să se unească.
Priveşte cu mine în oglinda viselor
Şi vei vedea că vreau să fi fericit...
Ascultă cântecul disperării mele,
Cum încearcă să ajungă la tine, oriunde eşti.
Inimă nu te mai împotrivi şi vocea mi-o vei auzi.
Te văd în ploaie şi îţi şoptesc: Ca ploaia s-o alungi.
Vreau ca tu să străluceşti, când tristeţea va dispărea.
Lumea va prinde viaţă prin ochii tăi, prin ochi mei.
Prinde-mă de mână, ridicate, căci vreau să te văd.
Simt cum durerea din piept mă învăluie cu a sa mantie.
Oare şi tu simţi la fel? Încearcă să crezi în vise!
Această clipă este un pas spre viitorul nostru.
Şi dacă ploaia va reveni, amintirile noastre...
O umbrelă vor crea şi te vor proteja.
Iar mâine vei putea să zâmbeşti din nou.
Promit că mâine este plin de soare.
Norii s-au dus din inima ta,
Acum poţi să mergi înainte
Şi să nu te mai întorci, niciodată,
La ce ai fost cândva!
Într-o lume imensă, m-ai găsit pe mine.
Miracolul tău... Da, miracolul tău!
Bonus:
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Sunteti de acord sa nu scrieti niciun material abuziv, obscen, vulgar, calomnios, de ura, amenintare, orientare-sexuala sau orice alt material care poate viola prevederile legale ale tarii dumneavoastra, ale tarii unde „Despre-tot-si-nimic” este gazduit sau ale legislatiei internationale. Nerespectarea acestor prevederi poate duce la blocarea imediata si permanenta insotita de notificarea Internet Service Provider-ului dumneavoastra daca vom considera necesar. Adresele IP ale tuturor mesajelor sunt inregistrate pentru a ajuta la respectarea acestor condiţii. Sunteti de acord ca „Despre-tot-si-nimic” sa aiba dreptul de a sterge, modifica, muta sau inchide orice subiect in orice moment in care considera necesar. Ca utilizator sunteti de acord ca orice informatie introdusa sa fie stocata in baza de date. Aceste informatii nu vor fi dezvaluite niciunei terte parti fara acordul dumneavoastra, iar „Despre-tot-si-nimic” nu poate fi considerat responsabil pentru vreo incercare de hacking care poate duce la compromiterea datelor.