Pe drumul regilor - Pe urmele strămoşilor(II)

- Partea II - 

Ne-am trezit de dimineaţă, încă de la primul cântec al cocoşului, pentru a ne continua călătoria, ne hotărâm că să luăm micul dejun mai târziu, astfel că pornim din nou la drum şi ne îndreptăm spre satul Turcești, unde există un monument istoric care datează din 1790,o biserică din lemn, care a fost reconstruită de către credincioşi în anul 1859. Nu zăbovim mult aici, spunem o rugăciune, aprindem o lumânare, iar apoi, suntem, din nou pe drum, trecând prin localitatea Pojogi-Cerna. Şi aici, descoperim un Locaş Sfânt, care ne atrage prin frumuseţea lui aparte, parcă sunându-ne, parcă: " Veniţi la mine"... Oprim maşina şi pătrundem în curtea plină de flori a Bisericii de zid "Sfânta Treime", descoperim că această construcţie este ridicată de familia boierilor de divan Borănescu şi marele serdar Nica Vlădesu între anii 1819-1820. Cât despre pictură, aceasta a luat naştere în acelaşi timp cu clădirea şi a fost realizată de zugravul Gheorghe, împreună cu ucenicul său, Iancu, nume distinse în proscomidie.
După această minunată construcţie, suntem convinşi că nu o să mai întâlnim, vreo Biserică de zid care să ne impresioneze. Cu acest gând, pornim la drum trecând prin următoarele două localităţi,Bălteni şi Ulmetu, dar în cel de-al treilea sat, Copăceni, ne întâmpină, din nou, un Locaş Sfânt de zid, care se înaltă spre ceruri, plin de măreţie, cu faţadele pictate în întregime, aflăm repede că picturile nu sunt doar o expresie sintetică a unui program iconografic, dar sunt în același timp programul unui stil, al unui tip anume de expresivitate. Suntem impresionaţi de personajele reprezentate în arcadele oarbe din registrul superior al fațadelor, nu sunt statuare ci sunt în plin peisaj apărând printre brazi, stejar... Această utilizare unui repertoriu cu motive decorative aparte ce perpetuează tradiția post brâncovenească, sunt elemente plastice specifice secolului al XIX-lea, care îţi încântă privirea prin grafia desăvârșită a lor, monumentalitatea personajelor, cunoașterea anatomiei omului, atestă capitaţiile zugravului Manole care a fost ucenicul "dascălului Oprea zugrav ot Craiova", ulterior devine el însuși primul zugrav al unei echipe ce va realiza importante ansambluri de pictură exterioară în Oltenia estică, respectând un program ce presupunea largi cunoștințe teologice, istorice și filozofice. Zăbovim, puţin şi aici, doar cât să descoperim că construcţia, împreună cu picturile sale, au fost realizate în anii 1804, iar că zugravii au fost Manole şi Dinu "zograv ot sud Gorj", cât despre ctitoria biserici, aceasta aparţine lui Șerban Copăcianu...
Timpul a trecut atât de repede şi noi simţim cum foamea ne cuprinde, aşa că pornim din nou la drum, trecând prin satele Vețelu şi Bondoci, apoi prin comuna Lăpușata, comuna Lădești, oprindu-ne în cătunul Sănculeşti din satul Olteanca, pentru a vizita biserica din lemn şi pentru a lua masa.
După ospătare, ne hotărâm să pornim din nou la drum, prin mirificul peisaj ce ne înconjoară, cu dealurile care ne dă un sentiment de dezordine, pentru că aici au avut loc alunecări de teren, cu luncile înguste, care, parcă, prelungesc acele dealuri, iar din depărtări se aude o apă... Parcă, ne pierdem în timp, căci toate localităţile prin care trecem au o istorie uimitoare, datând chiar înainte de 1500, privirile, din când în când, ni se opresc asupra monumentelor istorice cu destinaţiilor de cult, acele frumoase schituri şi bisericuţe din lemn, în care, oricând poţi să descoperi spiritul şi viaţa acestui popor care a dăinuit pe aceste meleaguri de mii de ani şi încă mai dăinuieşte şi astăzi...
Ne hotărâm să întrerupem puţin călătoria, pentru că am ajuns în municipiul Drăgășani, unde vom servi prânzul şi vom vizita câteva obiective turistice, prinţe care casa memorială a scriitorului Gâb Mihăescu, muzeul vinului care se află în centrul oraşului şi ne vom încheia vizitarea oraşului la ruinele castrului roman "Russidava", cunoscută ca şi cetatea "Domnului de Rouă".
Pe la ora 14, ne urcăm din nou în maşină şi ne continuăm călătoria mirifică, observăm pe hartă că am urmat jumătate din drumul străbunilor şi trecând prin comuna Grădinari, descoperim un teritoriu fertil, plin de istorie, încă din cele mai vechi timpuri preistorice, când oameni încercau să găsească un loc de a se aşeza, cu un pământ roditor şi cu resursele necesare creării diverselor unelte pentru supravieţuire. Iar această zonă, a avut acele elemente necesare supravieţuirii... Iar cu cât înaintam mai mult pe această cale, cu atât parcă ne avântăm în inima istoriei, intrând în Piatra-Olt facem un scurt popas, mai exact în satul Enoșești, unde vom vizita rămăşiţele castrului şi ale aşezării romane Acidava, acest nume sa păstrat de la vechea aşezare numită Davae, a tribului getic al dacilor, care se aflase aici. Nu rămânem prea mult aici căci ardem de dorinţa de a vedea locul în care s-a născut, în 1580, voievodul Țării Românești Matei Basarab din localitatea Brâncoveni, din actuala comună Brâncoveni. Tot aici s-a născut, în 1654, voievodul Constantin Brâncoveanu.
Seara se lasă şi iată că noi pornim la drum, iar în scurt timp ajungem în comuna Dobrosloveni, mai exact în satul Reșca, unde călătoria noastră se va sfârşi. Nu înainte de a vizita cel mai importantă aşezare a strămoşilor noştri şi anume capitala  Daciei Malvensis, cunoscut mai târziu ca oraşul roman Romula sau Romula Malva. Probabil că această aşezare a fost locuită până prin secolele IV-VI. Uimirea ne cuprinde spiritul când observăm că pe aceste locuri, încă, sunt păstrate urmele unor clădiri precum edificiile publice, ateliere, temple, terme cuptoare de cărămidă, etc... Privirile ne sunt apoi purtate peste inscripţiile şi fragmentele de statuete şi un gând ne cuprinde: " Acesta a fost un adevărat oraş în dezvoltare"... 

Bonus: