Principiile bunicii
Am primit o moştenire,
Una pe care lumea şi-o doreşte,
Dar pe care nimeni nu o găseşte,
Căci stă ascunsă în inimile noastre.
Dar astăzi am învăţat că o poţi găsi,
Când ţi-e greu şi nu mai poţi,
Mereu vorbele bunici vin,
Când mă aştept mai puţin.
Când vreau să fac ceva rău,
Bunica din inima mea îmi zice:
De vei face aşa cum vrei să faci,
Doar necazuri vei avea!
Şi atunci eu mă opresc pe dată,
Căci ea mereu are dreptate
Şi mă resemnez şi regândesc situaţia,
Sperând ca niciodată să nu fac rău.
Căci ştiu că Bunica se va supăra
Şi ea din Cer se va uita
Şi-o să plângă de tristeţe
Căci eu am greşit drumul vieţii!
Am primit o moştenire,
Una pe care lumea şi-o doreşte,
Dar pe care nimeni nu o găseşte,
Căci stă ascunsă în inimile noastre.
Dar astăzi am învăţat că o poţi găsi,
Când ţi-e greu şi nu mai poţi,
Mereu vorbele bunici vin,
Când mă aştept mai puţin.
Când vreau să fac ceva rău,
Bunica din inima mea îmi zice:
De vei face aşa cum vrei să faci,
Doar necazuri vei avea!
Şi atunci eu mă opresc pe dată,
Căci ea mereu are dreptate
Şi mă resemnez şi regândesc situaţia,
Sperând ca niciodată să nu fac rău.
Căci ştiu că Bunica se va supăra
Şi ea din Cer se va uita
Şi-o să plângă de tristeţe
Căci eu am greşit drumul vieţii!
Destinul nu se schimbă!
Simple iluzii a mersului vieţii,
Destinul ţi-e unul singur
Şi alegerea ce-o faci,
Îţi va îngreuna drumul.
Poţi să schimbi viitorul,
Dar destinul tău nu!
Oricât te-ai zbate,
Tot în zadar va fii!
Totul se schimbă,
Cu un simplu gest!
Dar nu vei putea
Să-ţi înşeli destinul!
Un zâmbet!
O, tu, om amăgit,
Ce încruntat mereu eşti...
Nimic nu merită atenţie...
Încât să-ţi uiţi zâmbetul!
Ce te-a supărat aşa de tare?
De nici soarele n-ajunge,
La faţa ta plină de griji?
Lasă mâhnirea să zboare!
E timpul ca tu să luminezi,
Căci astăzi, cineva e aici
Şi aşteaptă ca o rază să apară,
Pe al tău chip amăgit!
Vino iubito
Bucuria şi tristeţea,
Le-am experimentat cu ea...
Iubirea şi amăgirea
Şi ele făceau parte din ea...
Dar acum... Ce a mai rămas?
De când ea a plecat, inima mi-a ars
Şi-un dor nebun mă apucă,
Dar e prea târziu acum...
Şi totuşi o vreau înapoi la mine,
O vreau acum, doar pentru mine...
Şi mă rog la Dumnezeu ca ea să audă,
Al meu strigăt disperat...
Şi poate într-o zi, ea mă va auzi
Şi se va întoarce la mine iar!
Vino iubito, vino acasă,
Căci te aştept mereu în casă!
La ce mă gândeam?
Ce aveam eu în minte,
Când te-am întrebat,
De vrei să mă urmezi...
La ce oare mă gândeam?
Ce aveai tu în minte?
De n-ai spus nimic,
Doar zâmbeai un pic
Şi ai fugit apoi...
Anii au trecut de atunci
Şi astăzi ne-am reîntâlnit,
Iar tu ai venit la mine
Şi mi-ai spus că mă iubeai!
Atunci am ştiut ceva,
Eu poate te-am iubit atunci...
Dar astăzi sunt fericit,
Căci soţia mea, e lângă mine!
Bonus:
Simple iluzii a mersului vieţii,
Destinul ţi-e unul singur
Şi alegerea ce-o faci,
Îţi va îngreuna drumul.
Poţi să schimbi viitorul,
Dar destinul tău nu!
Oricât te-ai zbate,
Tot în zadar va fii!
Totul se schimbă,
Cu un simplu gest!
Dar nu vei putea
Să-ţi înşeli destinul!
Un zâmbet!
O, tu, om amăgit,
Ce încruntat mereu eşti...
Nimic nu merită atenţie...
Încât să-ţi uiţi zâmbetul!
Ce te-a supărat aşa de tare?
De nici soarele n-ajunge,
La faţa ta plină de griji?
Lasă mâhnirea să zboare!
E timpul ca tu să luminezi,
Căci astăzi, cineva e aici
Şi aşteaptă ca o rază să apară,
Pe al tău chip amăgit!
Vino iubito
Bucuria şi tristeţea,
Le-am experimentat cu ea...
Iubirea şi amăgirea
Şi ele făceau parte din ea...
Dar acum... Ce a mai rămas?
De când ea a plecat, inima mi-a ars
Şi-un dor nebun mă apucă,
Dar e prea târziu acum...
Şi totuşi o vreau înapoi la mine,
O vreau acum, doar pentru mine...
Şi mă rog la Dumnezeu ca ea să audă,
Al meu strigăt disperat...
Şi poate într-o zi, ea mă va auzi
Şi se va întoarce la mine iar!
Vino iubito, vino acasă,
Căci te aştept mereu în casă!
La ce mă gândeam?
Ce aveam eu în minte,
Când te-am întrebat,
De vrei să mă urmezi...
La ce oare mă gândeam?
Ce aveai tu în minte?
De n-ai spus nimic,
Doar zâmbeai un pic
Şi ai fugit apoi...
Anii au trecut de atunci
Şi astăzi ne-am reîntâlnit,
Iar tu ai venit la mine
Şi mi-ai spus că mă iubeai!
Atunci am ştiut ceva,
Eu poate te-am iubit atunci...
Dar astăzi sunt fericit,
Căci soţia mea, e lângă mine!
Bonus:
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Sunteti de acord sa nu scrieti niciun material abuziv, obscen, vulgar, calomnios, de ura, amenintare, orientare-sexuala sau orice alt material care poate viola prevederile legale ale tarii dumneavoastra, ale tarii unde „Despre-tot-si-nimic” este gazduit sau ale legislatiei internationale. Nerespectarea acestor prevederi poate duce la blocarea imediata si permanenta insotita de notificarea Internet Service Provider-ului dumneavoastra daca vom considera necesar. Adresele IP ale tuturor mesajelor sunt inregistrate pentru a ajuta la respectarea acestor condiţii. Sunteti de acord ca „Despre-tot-si-nimic” sa aiba dreptul de a sterge, modifica, muta sau inchide orice subiect in orice moment in care considera necesar. Ca utilizator sunteti de acord ca orice informatie introdusa sa fie stocata in baza de date. Aceste informatii nu vor fi dezvaluite niciunei terte parti fara acordul dumneavoastra, iar „Despre-tot-si-nimic” nu poate fi considerat responsabil pentru vreo incercare de hacking care poate duce la compromiterea datelor.