Toată lumea a auzit de legenda vulturului, dar puţini cunosc adevărata poveste şi cum a ajuns să fie un simbol pentru un stat prosper. Astfel, am descoperit şi eu din întâmplare, câteva notiţe, într-o peşteră din munţii. După un efort enorm, am reuşit să descifrez acele scrieri bizare şi nu îmi venea să cred ce am aflat. Poate te întrebi ce scria acolo sau poate ai devenit puţin interesat de povestea mea...
Am să îţi spun despre acestea, dar va trebui să păstrezi acest lucru secret, pentru că viaţa ta va fi în primejdie, dacă vei mai spune cuiva despre acest lucru. Ce crezi? Poţi să ţi secretul?
Mă bucur că poţi! Iată ce scria în acele notiţe:
"Astăzi, s-ar putea să fie ultima oară, când încă suntem stăpâni pe aceste meleaguri. Nu aveam cum să izbutim să ne apărăm ţara de cotropitori. Dar... Poate Dumnezeul nostru ne va ajuta să depăşim acestă primejdie. Trebuie să credem cu tărie că are să vină să ne ajute... Duşmanul este aproape şi multe victime a mai făcut în rândul femeilor şi a copiilor...
Cu toate acestea, a fost ciudat, cum acel cioban a reuşit să ajungă cu turma la noi şi mai ciudat este că nu a pierdut nici măcar o oiţă. Poate că ştie un drum sigur şi astfel putem să mai strângem oameni ca să izgonim prăduitorii.
L-am întrebat, dar mi-a răspuns că nici el nu ştie cum de a reuşit să ajungă sănătos aici. Dar mi-a promis că are să se gândească bine şi o să îmi spună dacă îşi va aminti. Oricum el va trebui să plece iar cu animalele la păscut pentru că nu aveam hrană pentru ele şi fără laptele lor vom murii cu toţi de foame...
A trecut atât de mult timp şi astăzi am îndrăznit să ies din peşteră ca să culeg leacuri pentru ostaşii mei răpuşi de boală... Adunam ierburile, când dintr-o dată un vultur imens m-a luat în zbor şi m-a dus la cuibul său din vârful muntelui. Apoi a dat să mă mănânce şi s-a oprit zicându-mi că ce caut afară şi că ar trebui să stau la adăpost până el va distruge toţi duşmanii. Nu am putut să îi răspund nimic. Era ceva uimitor şi nu mi-am putut imagina niciodată acest lucru. Am văzut balauri şi zmei dar nu şi vulturi aşa de mari. Mă ridic în picioare şi îi spun că sunt conducătorul acestor meleaguri. Dar el îmi spuse că ştie acest lucru şi că mereu a vegheat această ţară. Atunci am făcut un pact cu el şi sper să reuşească. Ştiu că este aproape imposibil ca să mai salvăm pe cineva, dar cel puţin putem să ţinem piept acelor cotropitori...
Iată, astăzi ţara e salvată şi pactul meu mi-l ţin, un nou drapel eu făuresc şi vulturul ca stemă este. De astăzi barbarii toţi vor ştii că acest tărâm, un apărător puternic are.
Dacă se va afla de existenţa vulturului, tot neamul nostru v-a suferii, căci secretul trebuie să-l păstrez cum ştiu eu mai bine, căci altfel..."
Nu am mai găsit şi continuarea, dar sunt sigur că nu este doar un avertisment, de aceea cel mai bine este să păstrăm secretul. Am găsit şi o hartă printre acele notiţe ce cu greu le-am descifrat...
Şi astfel am vrut ca tu să ştii despre acest secret, căci eu spre vultur vreau să pornesc, iar dacă nu am să mă mai întorc, măcar să ştii de ce nu mai vin...
Această poveste are ca bază de creaţie legenda Vulturului:
Am să îţi spun despre acestea, dar va trebui să păstrezi acest lucru secret, pentru că viaţa ta va fi în primejdie, dacă vei mai spune cuiva despre acest lucru. Ce crezi? Poţi să ţi secretul?
Mă bucur că poţi! Iată ce scria în acele notiţe:
"Astăzi, s-ar putea să fie ultima oară, când încă suntem stăpâni pe aceste meleaguri. Nu aveam cum să izbutim să ne apărăm ţara de cotropitori. Dar... Poate Dumnezeul nostru ne va ajuta să depăşim acestă primejdie. Trebuie să credem cu tărie că are să vină să ne ajute... Duşmanul este aproape şi multe victime a mai făcut în rândul femeilor şi a copiilor...
Cu toate acestea, a fost ciudat, cum acel cioban a reuşit să ajungă cu turma la noi şi mai ciudat este că nu a pierdut nici măcar o oiţă. Poate că ştie un drum sigur şi astfel putem să mai strângem oameni ca să izgonim prăduitorii.
L-am întrebat, dar mi-a răspuns că nici el nu ştie cum de a reuşit să ajungă sănătos aici. Dar mi-a promis că are să se gândească bine şi o să îmi spună dacă îşi va aminti. Oricum el va trebui să plece iar cu animalele la păscut pentru că nu aveam hrană pentru ele şi fără laptele lor vom murii cu toţi de foame...
A trecut atât de mult timp şi astăzi am îndrăznit să ies din peşteră ca să culeg leacuri pentru ostaşii mei răpuşi de boală... Adunam ierburile, când dintr-o dată un vultur imens m-a luat în zbor şi m-a dus la cuibul său din vârful muntelui. Apoi a dat să mă mănânce şi s-a oprit zicându-mi că ce caut afară şi că ar trebui să stau la adăpost până el va distruge toţi duşmanii. Nu am putut să îi răspund nimic. Era ceva uimitor şi nu mi-am putut imagina niciodată acest lucru. Am văzut balauri şi zmei dar nu şi vulturi aşa de mari. Mă ridic în picioare şi îi spun că sunt conducătorul acestor meleaguri. Dar el îmi spuse că ştie acest lucru şi că mereu a vegheat această ţară. Atunci am făcut un pact cu el şi sper să reuşească. Ştiu că este aproape imposibil ca să mai salvăm pe cineva, dar cel puţin putem să ţinem piept acelor cotropitori...
Iată, astăzi ţara e salvată şi pactul meu mi-l ţin, un nou drapel eu făuresc şi vulturul ca stemă este. De astăzi barbarii toţi vor ştii că acest tărâm, un apărător puternic are.
Dacă se va afla de existenţa vulturului, tot neamul nostru v-a suferii, căci secretul trebuie să-l păstrez cum ştiu eu mai bine, căci altfel..."
Nu am mai găsit şi continuarea, dar sunt sigur că nu este doar un avertisment, de aceea cel mai bine este să păstrăm secretul. Am găsit şi o hartă printre acele notiţe ce cu greu le-am descifrat...
Şi astfel am vrut ca tu să ştii despre acest secret, căci eu spre vultur vreau să pornesc, iar dacă nu am să mă mai întorc, măcar să ştii de ce nu mai vin...
Bonus:
Legenda spune că un cioban a văzut un vultur foarte mare îndepărtare şi care ia atacat turma de oi, luând cu el două dintre cele mai frumoase oiţe. Când a ajuns cu turma acasă, acesta s-a dus la conducător şi a povestit tot ce s-a întâmplat. Astfel că nimeni nu la crezut şi neavând ce să facă, ciobanul se hotărăşte să îşi păzească turma de acea pasăre feroce. Cu toate că a încercat zile în şir să îşi facă o apărare cât mai bună, nu a reuşit. În tot acest timp căpetenia îl bănuia pe cioban că vinde oile cuiva. Aşa că într-o zi se hotărî să meargă chiar el cu oile şi nu îl ascultă pe ciobanul care insista să nu facă acest lucru. Aşa că nu după mult drum, în zbor apăru vulturul şi omul se sperie atât de tare încât a început să strige la pasăre, că dacă îl va lăsa cu viaţă, el are să îi facă cel mai frumos portret ce se va vedea în toată lumea. Vulturul se învoi şi astfel căpetenia scăpă cu viaţă, iar când s-a întors acasă, a creat cea mai frumoasă stemă pe care o văzuse vreodată omenirea...
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Sunteti de acord sa nu scrieti niciun material abuziv, obscen, vulgar, calomnios, de ura, amenintare, orientare-sexuala sau orice alt material care poate viola prevederile legale ale tarii dumneavoastra, ale tarii unde „Despre-tot-si-nimic” este gazduit sau ale legislatiei internationale. Nerespectarea acestor prevederi poate duce la blocarea imediata si permanenta insotita de notificarea Internet Service Provider-ului dumneavoastra daca vom considera necesar. Adresele IP ale tuturor mesajelor sunt inregistrate pentru a ajuta la respectarea acestor condiţii. Sunteti de acord ca „Despre-tot-si-nimic” sa aiba dreptul de a sterge, modifica, muta sau inchide orice subiect in orice moment in care considera necesar. Ca utilizator sunteti de acord ca orice informatie introdusa sa fie stocata in baza de date. Aceste informatii nu vor fi dezvaluite niciunei terte parti fara acordul dumneavoastra, iar „Despre-tot-si-nimic” nu poate fi considerat responsabil pentru vreo incercare de hacking care poate duce la compromiterea datelor.