Locul de origine al sărbătorii este Ierusalimul, oraşul în care se păstrează mormântul Maicii Domnului, în apropierea Grădinii Ghetsimani. Adormirea Maicii Domnului este o sărbătoare catolică și ortodoxă celebrată pe 15 august în care se comemorează moartea Fecioarei Maria şi înălţarea ei cu trupul la cer. Dar în Evanghelii nu se specifică aceste date sau fapte, ele regăsindu-se doar în tradiţiile Bisericii. Mai exact în scrierile a celor patru preoţi orientali şi anume: Patriarhul Modest al Ierusalimului, Andrei Criteanul, Gherman al Constantinopolului şi Sfântul Ioan Damaschin.
Aceşti părinţii ne învaţă că această sărbătoare este una de bucurie şi nu de jale, pentru că Maica Domnului, prin adormirea Ei, ne învaţă că Ea doar a făcut o mutare la o viaţă cerească şi nemuritoare, unde şi noi suntem sortiţi să mergem când ne va veni rândul. Cu toate că fecioara Maria nu mai trebuia să moară, Ea a ales acest drum pentru a ne fi mijlocitor în faţa lui Dumnezeu. Prin Naşterea lui Iisus, Maica Domnului a devenit Împărăteasă a toate, urcând la cer când s-a împlinit cea de-a treia zi, fără a mai zăbovi vreun pic pe pământ. Iar dovada că s-a ridicat din morţi, o fac giulgiurile găsite în mormânt de cei care au venit să o caute pe Preacurata Fecioară.
Ori de câte ori vorbim de Adormirea Maicii Domnului, trebuie să ne amintim cu smerenie despre moartea Ei, pentru că şi-a dat sufletul în mâinile Fiului Hristos, a murit cu moartea noastră, pentru că s-a născut ca noi şi nu a avut o natură specială, incapabilă de păcat.
Încă un lucru uimitor, despre această sărbătoare, este asemănarea liturgică a punerii în mormânt, exact ca Domnul Iisus, este întâmpinată cu imnuri precum Prohodul şi Binecuvântările Maicii Domnului, apoi Epitaful Fecioarei Maria este urmat de procesiunea de îngropăciune, înconjurând Biserica. Iar această rânduială bisericească ne învaţă că Maica Domnului este înrudită cu Fiul ei şi nu este săvârşită acestă rânduială ca să fie adusă la egalitate cu Hristos.
Dacă vrei să te închini la o icoană a Maicii Domnului, fă acest lucru cu credinţă şi cu umilinţă, zicând următoarea rugăciune:
"Împărăteasa mea preabună şi nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu primitoarea săracilor şi ajutătoarea străinilor, bucuria celor întristaţi şi acoperământul celor necăjiţi, vezi nevoia mea şi necazul meu; ajută-mă ca pe un neputincios, hrăneşte-mă ca pe un străin. Necazul meu îl ştii, dezleagă-l precum vrei, că n-am ajutor afară de tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzeşti şi să mă acoperi în vecii vecilor. Amin"
Aceşti părinţii ne învaţă că această sărbătoare este una de bucurie şi nu de jale, pentru că Maica Domnului, prin adormirea Ei, ne învaţă că Ea doar a făcut o mutare la o viaţă cerească şi nemuritoare, unde şi noi suntem sortiţi să mergem când ne va veni rândul. Cu toate că fecioara Maria nu mai trebuia să moară, Ea a ales acest drum pentru a ne fi mijlocitor în faţa lui Dumnezeu. Prin Naşterea lui Iisus, Maica Domnului a devenit Împărăteasă a toate, urcând la cer când s-a împlinit cea de-a treia zi, fără a mai zăbovi vreun pic pe pământ. Iar dovada că s-a ridicat din morţi, o fac giulgiurile găsite în mormânt de cei care au venit să o caute pe Preacurata Fecioară.
Ori de câte ori vorbim de Adormirea Maicii Domnului, trebuie să ne amintim cu smerenie despre moartea Ei, pentru că şi-a dat sufletul în mâinile Fiului Hristos, a murit cu moartea noastră, pentru că s-a născut ca noi şi nu a avut o natură specială, incapabilă de păcat.
Încă un lucru uimitor, despre această sărbătoare, este asemănarea liturgică a punerii în mormânt, exact ca Domnul Iisus, este întâmpinată cu imnuri precum Prohodul şi Binecuvântările Maicii Domnului, apoi Epitaful Fecioarei Maria este urmat de procesiunea de îngropăciune, înconjurând Biserica. Iar această rânduială bisericească ne învaţă că Maica Domnului este înrudită cu Fiul ei şi nu este săvârşită acestă rânduială ca să fie adusă la egalitate cu Hristos.
Dacă vrei să te închini la o icoană a Maicii Domnului, fă acest lucru cu credinţă şi cu umilinţă, zicând următoarea rugăciune:
"Împărăteasa mea preabună şi nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu primitoarea săracilor şi ajutătoarea străinilor, bucuria celor întristaţi şi acoperământul celor necăjiţi, vezi nevoia mea şi necazul meu; ajută-mă ca pe un neputincios, hrăneşte-mă ca pe un străin. Necazul meu îl ştii, dezleagă-l precum vrei, că n-am ajutor afară de tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzeşti şi să mă acoperi în vecii vecilor. Amin"
Bonus:
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Sunteti de acord sa nu scrieti niciun material abuziv, obscen, vulgar, calomnios, de ura, amenintare, orientare-sexuala sau orice alt material care poate viola prevederile legale ale tarii dumneavoastra, ale tarii unde „Despre-tot-si-nimic” este gazduit sau ale legislatiei internationale. Nerespectarea acestor prevederi poate duce la blocarea imediata si permanenta insotita de notificarea Internet Service Provider-ului dumneavoastra daca vom considera necesar. Adresele IP ale tuturor mesajelor sunt inregistrate pentru a ajuta la respectarea acestor condiţii. Sunteti de acord ca „Despre-tot-si-nimic” sa aiba dreptul de a sterge, modifica, muta sau inchide orice subiect in orice moment in care considera necesar. Ca utilizator sunteti de acord ca orice informatie introdusa sa fie stocata in baza de date. Aceste informatii nu vor fi dezvaluite niciunei terte parti fara acordul dumneavoastra, iar „Despre-tot-si-nimic” nu poate fi considerat responsabil pentru vreo incercare de hacking care poate duce la compromiterea datelor.