Se spune că atunci când nu ai ce face, trebuie neapărat să faci ceva, orice, doar să faci! Pentru că dacă nu vei face ceva înseamnă că nu mai exişti! Astfel că după acesta zicală, Ochişori, un pisoiaş, năzdravan din fire, se hotărăşte să facă ceva, orice, doar ca să nu mai stea tolănit la soare... Se ridică el de jos şi porneşte agale pe alei, până când ajunge într-un parc. Fericit nevoie mare, de locul cel descoperise, începe a se juca toată ziulica, iar seara când veni se întoarse în al său culcuş. Şi cum ia plăcut atât de mult acel nou loc descoperit, îşi propuse ca să meargă şi a doua zi acolo.
Cum se lumină de ziuă, Ochişori în parc era, sărind în sus de bucurie, căci toţi copii care treceau pe lângă el îl răsfăţau cu mângâieri, iată că venise seara şi cum aproape se întuneca, realiză pisoiaşul nostru că nu mâncase mai nimic de ceva timp. Foamea îl cuprinsese, era şi obosit de la atâta joacă, de nici spre casă nu vroia a merge, totuşi spera ca în drum să găsească şi el ceva.
Tot în acel timp trecea şi o fată, care era grăbită şi ea să ajungă acasă, nu vroia să o prindă seara în acel parc, dar ceva îi atrase atenţia şi se opri pentru o clipă. Mare ia fost mirarea când auzi un mic mieunat ce venea dintr-un tufiş din apropierea unei bănci. A stat fata ce a stat şi după ce s-a gândit puţin, s-a aşezat pe bancă şi şi-a scos din geantă, resturile de la prânzul ce-l mâncase în urmă cu ceva timp. Apoi a început să cheme acea pisicuţă ce o auzise cu câteva clipe mai înainte, avea fata o bănuială, presimţea că aceasta încă nu mâncase nimic, căci altfel pisicuţa nu ar mai plânge.
A aşteptat fata ce a astetat şi văzând că Ochişori nu vrea să se arate, se hotărî că cel mai bine să se uite în tufiş să vadă dacă este bine, căci se gândise că probabil este rănită pisicuţa. Dar spre surprinderea ei, zări un mic ghemotoc de blană cum o ia la fugă înspre un alt tufiş. Atunci fata liniştită, se apropie de noul loc unde se afla pisicuţa şi îi aruncă mâncarea spre ea, apoi se îndepărtă puţin ca să nu se sperie din nou de ea.
Ochişori a vrut să fugă din nou, dar se simţea prea lihnit de foame şi puterea începea să îl lase, aşa că încercă să se ascundă printre ramurile dese ale tufişului. Simţise dintr-o dată un miros ce îl ademenea afară din mica lui ascunzătoare şi nemairezistând, începu să înainteze, aproape inconştient, spre mirosul acela, îmbietor. Într-un final ajunse în dreptul la câteva bunătăţi, cum nu mai văzuse, poate, niciodată, aşa că nu a mai stat pe gânduri şi începu să mănânce tot ce îi dăduse fata. Acum el se simţea mult mai bine şi îi revenise şi puterile, putea să meargă acasă, ca să doarmă. Dar vroia să mulţumească pentru acea masă copioasă de care avusese parte. Din păcate, el încă nu ştia cum de era mâncare acolo şi nici cine o lăsase. Aşa că mieună o dată şi îi mulţumi lui Dumnezeu de darul lui, iar cu acest gând plecă spre culcuşul său.
Între timp, fata a stat şi a aşteptat ca să vadă dacă pisicuţa va mânca ce îi dăduse, apoi după ce auzi un mieunat satisfăcut şi ea îşi continuă drumul spre casă. Se gândea că mâine are să pregătească ceva special pentru pisicuţă şi în drumul ce îl avea de făcut de dimineaţă, are să lase acelui ghemotoc de blană o mică surpriză. Fata era sigură că micuţa pisicuţă are să găsească darul şi chiar are să se bucure de el.
Ochişori de cum deschise ochi, începu să alerge spre locul acela în care găsise mâncare şi spre uimirea lui, observă că acolo se găsea şi mai multe bunătăţi faţă de ce găsise aseară. Plin de bucurie, mulţumi pentru mâncare şi se apucă să mănânce pe dată, apoi după ce termină mai mulţumeşte încă o dată şi îşi începu joaca.
Nu mai era mult şi se întuneca, iar fata se întorcea acasă, se opreşte la băncuţa pe care a stat cu o seară înainte şi îşi scoase din poşetă toate resturile de mâncare, apoi se duse la locul unde lăsase de dimineaţă toate acele merinde şi lăsă acolo bucatele rămase de la masa ei. Nici nu se aşeză bine pe bancă, că vine micuţa pisicuţă şi se aşează la masă. Fata era fericită că a putut să îi potolească şi de această dată foamea micului animal şi îşi propuse ca să îi aducă zilnic cele necesare pisicuţei.
Zis şi făcut, fata în fiecare zi, trecea prin parc şi lăsa pisicuţei mâncarea necesară, iar pisicuţa a început să o îndrăgească şi chiar să stea lângă ea în parc. În fiecare zi, legătura dintre cei doi creştea şi fata ia dat un nume acelei pisicuţe, ia spus Ochişori. Iar pisicuţa, de cum îşi aude numele vine voioasă la acea strigare şi poate că într-o zi o să le vedeţi împreună în parc, atât pe fată cât şi pe Ochişori, cum se joacă şi cum se distrează de fiecare dată când se întâlnesc...
Şi cine ştie, poate într-o zi ai să zăreşti şi tu un mic ghemotoc de blană care îţi va deveni cel mai bun prieten al tău, cu care să poţi să te joci, să te distrezi şi chiar să începi să îi spui acele mici lucruri care pe tine te fac atât de special... Dăruindu-ţi prietenia, vei primi prietenie şi cu cât legătura este mai mare, cu atât nimeni şi nimic nu vă va putea despărţi, oricât de diferiţi aţi fi....
Cum se lumină de ziuă, Ochişori în parc era, sărind în sus de bucurie, căci toţi copii care treceau pe lângă el îl răsfăţau cu mângâieri, iată că venise seara şi cum aproape se întuneca, realiză pisoiaşul nostru că nu mâncase mai nimic de ceva timp. Foamea îl cuprinsese, era şi obosit de la atâta joacă, de nici spre casă nu vroia a merge, totuşi spera ca în drum să găsească şi el ceva.
Tot în acel timp trecea şi o fată, care era grăbită şi ea să ajungă acasă, nu vroia să o prindă seara în acel parc, dar ceva îi atrase atenţia şi se opri pentru o clipă. Mare ia fost mirarea când auzi un mic mieunat ce venea dintr-un tufiş din apropierea unei bănci. A stat fata ce a stat şi după ce s-a gândit puţin, s-a aşezat pe bancă şi şi-a scos din geantă, resturile de la prânzul ce-l mâncase în urmă cu ceva timp. Apoi a început să cheme acea pisicuţă ce o auzise cu câteva clipe mai înainte, avea fata o bănuială, presimţea că aceasta încă nu mâncase nimic, căci altfel pisicuţa nu ar mai plânge.
A aşteptat fata ce a astetat şi văzând că Ochişori nu vrea să se arate, se hotărî că cel mai bine să se uite în tufiş să vadă dacă este bine, căci se gândise că probabil este rănită pisicuţa. Dar spre surprinderea ei, zări un mic ghemotoc de blană cum o ia la fugă înspre un alt tufiş. Atunci fata liniştită, se apropie de noul loc unde se afla pisicuţa şi îi aruncă mâncarea spre ea, apoi se îndepărtă puţin ca să nu se sperie din nou de ea.
Ochişori a vrut să fugă din nou, dar se simţea prea lihnit de foame şi puterea începea să îl lase, aşa că încercă să se ascundă printre ramurile dese ale tufişului. Simţise dintr-o dată un miros ce îl ademenea afară din mica lui ascunzătoare şi nemairezistând, începu să înainteze, aproape inconştient, spre mirosul acela, îmbietor. Într-un final ajunse în dreptul la câteva bunătăţi, cum nu mai văzuse, poate, niciodată, aşa că nu a mai stat pe gânduri şi începu să mănânce tot ce îi dăduse fata. Acum el se simţea mult mai bine şi îi revenise şi puterile, putea să meargă acasă, ca să doarmă. Dar vroia să mulţumească pentru acea masă copioasă de care avusese parte. Din păcate, el încă nu ştia cum de era mâncare acolo şi nici cine o lăsase. Aşa că mieună o dată şi îi mulţumi lui Dumnezeu de darul lui, iar cu acest gând plecă spre culcuşul său.
Între timp, fata a stat şi a aşteptat ca să vadă dacă pisicuţa va mânca ce îi dăduse, apoi după ce auzi un mieunat satisfăcut şi ea îşi continuă drumul spre casă. Se gândea că mâine are să pregătească ceva special pentru pisicuţă şi în drumul ce îl avea de făcut de dimineaţă, are să lase acelui ghemotoc de blană o mică surpriză. Fata era sigură că micuţa pisicuţă are să găsească darul şi chiar are să se bucure de el.
Ochişori de cum deschise ochi, începu să alerge spre locul acela în care găsise mâncare şi spre uimirea lui, observă că acolo se găsea şi mai multe bunătăţi faţă de ce găsise aseară. Plin de bucurie, mulţumi pentru mâncare şi se apucă să mănânce pe dată, apoi după ce termină mai mulţumeşte încă o dată şi îşi începu joaca.
Nu mai era mult şi se întuneca, iar fata se întorcea acasă, se opreşte la băncuţa pe care a stat cu o seară înainte şi îşi scoase din poşetă toate resturile de mâncare, apoi se duse la locul unde lăsase de dimineaţă toate acele merinde şi lăsă acolo bucatele rămase de la masa ei. Nici nu se aşeză bine pe bancă, că vine micuţa pisicuţă şi se aşează la masă. Fata era fericită că a putut să îi potolească şi de această dată foamea micului animal şi îşi propuse ca să îi aducă zilnic cele necesare pisicuţei.
Zis şi făcut, fata în fiecare zi, trecea prin parc şi lăsa pisicuţei mâncarea necesară, iar pisicuţa a început să o îndrăgească şi chiar să stea lângă ea în parc. În fiecare zi, legătura dintre cei doi creştea şi fata ia dat un nume acelei pisicuţe, ia spus Ochişori. Iar pisicuţa, de cum îşi aude numele vine voioasă la acea strigare şi poate că într-o zi o să le vedeţi împreună în parc, atât pe fată cât şi pe Ochişori, cum se joacă şi cum se distrează de fiecare dată când se întâlnesc...
Şi cine ştie, poate într-o zi ai să zăreşti şi tu un mic ghemotoc de blană care îţi va deveni cel mai bun prieten al tău, cu care să poţi să te joci, să te distrezi şi chiar să începi să îi spui acele mici lucruri care pe tine te fac atât de special... Dăruindu-ţi prietenia, vei primi prietenie şi cu cât legătura este mai mare, cu atât nimeni şi nimic nu vă va putea despărţi, oricât de diferiţi aţi fi....
Bonus:
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Sunteti de acord sa nu scrieti niciun material abuziv, obscen, vulgar, calomnios, de ura, amenintare, orientare-sexuala sau orice alt material care poate viola prevederile legale ale tarii dumneavoastra, ale tarii unde „Despre-tot-si-nimic” este gazduit sau ale legislatiei internationale. Nerespectarea acestor prevederi poate duce la blocarea imediata si permanenta insotita de notificarea Internet Service Provider-ului dumneavoastra daca vom considera necesar. Adresele IP ale tuturor mesajelor sunt inregistrate pentru a ajuta la respectarea acestor condiţii. Sunteti de acord ca „Despre-tot-si-nimic” sa aiba dreptul de a sterge, modifica, muta sau inchide orice subiect in orice moment in care considera necesar. Ca utilizator sunteti de acord ca orice informatie introdusa sa fie stocata in baza de date. Aceste informatii nu vor fi dezvaluite niciunei terte parti fara acordul dumneavoastra, iar „Despre-tot-si-nimic” nu poate fi considerat responsabil pentru vreo incercare de hacking care poate duce la compromiterea datelor.