Eram pregătit să merg în cea mai importantă călătorie din viaţa mea, când dintr-o dată îmi dau seama că de fapt nu îmi doresc să plec. Aşa că îmi desfac bagajele şi îmi aşez toate lucrurile la locul lor, iar după ce am terminat, mă întind în pat, gata să adorm... Îmi trece prin minte un gând, care mă face să tresar şi mă ridic în capul oaselor, pentru că am realizat că dacă nu mai merg în excursie, am să pierd toţi bani investiţi până acum... Aşa era, doar rulota cu care am vrut să plec, m-a costat o sumă frumuşică când am închiriat-o, apoi echipamentele de care aveam nevoie pe tot timpul călătoriei şi nici nu mai ştiu câţi bani am dat pe toate acele alimente. M-am mai gândit puţin şi mi-am zis că este păcat de toate acele investiţii pe care le-am făcut şi mă decid să îmi strâng lucrurile, să îmi fac bagajul necesar pentru călătorie, iar în zori să plec la drum. Într-un final am reuşit să fac tot ce mi-am promis, deja se făcuse ora două dimineaţa şi oboseala mă cuprinsese în strânsoarea ei, vroiam decât să dorm puţin şi când mă trezeam, să pornesc numaidecât în marea mea aventură...
Mă întind în pat, ochii îmi erau greoi şi încurând cad într-un somn adânc, plin de vise, unele mai ciudate ca altele, totul în mintea mea se zdruncina, nu mai ştiam dacă era realitate sau doar visam. Căci priveliştea din vise varia atât de mult, parcă eram într-o maşină, călătorind cu viteză mare, fără să apuc să observ toate detaliile locurilor prin care treceam, astfel că la un moment dat, totul încetineşte şi eu acum mă aflam în faţa unei oglinzi. După ce îmi văd reflexia în oglindă, observ că camera în care mă aflam era dormitorul meu, iar eu îmi strângeam hainele şi le puneam într-un bagaj. La început, nimic nu mi se părea ciudat, dar mai târziu totul se schimba, parcă nu mai eram tot eu, ci altcineva care îmi despacheta hainele şi mi le aşeza în dulapuri, apoi eu iar le strângeam şi îmi făceam bagajul pentru a pleca. În acea clipă am realizat că trebuie să fac ceva, să mă ajut ca să pot să pornesc la drum...
Mă întind în pat, ochii îmi erau greoi şi încurând cad într-un somn adânc, plin de vise, unele mai ciudate ca altele, totul în mintea mea se zdruncina, nu mai ştiam dacă era realitate sau doar visam. Căci priveliştea din vise varia atât de mult, parcă eram într-o maşină, călătorind cu viteză mare, fără să apuc să observ toate detaliile locurilor prin care treceam, astfel că la un moment dat, totul încetineşte şi eu acum mă aflam în faţa unei oglinzi. După ce îmi văd reflexia în oglindă, observ că camera în care mă aflam era dormitorul meu, iar eu îmi strângeam hainele şi le puneam într-un bagaj. La început, nimic nu mi se părea ciudat, dar mai târziu totul se schimba, parcă nu mai eram tot eu, ci altcineva care îmi despacheta hainele şi mi le aşeza în dulapuri, apoi eu iar le strângeam şi îmi făceam bagajul pentru a pleca. În acea clipă am realizat că trebuie să fac ceva, să mă ajut ca să pot să pornesc la drum...
Mă întorc din faţa oglinzi şi mă privesc, încerc să îmi dau curaj şi chiar să îmi dau sfaturi, dar celălalt eu nu vrea să mă asculte şi chiar se supără pe mine spunându-mi să nu mă mai amestec în decizia lui de a pleca în acea călătorie. Nu ştiu ce să îi răspund, aşa că nu mai spun nimic şi doar privesc cum încearcă mereu şi mereu să depăşească acea criză, dar fără succes. Chiar încerc să vorbesc cu cel care tot punea lucrurile la loc, dar acesta nici măcar nu vroia să mă asculte şi nici nu spunea nimic, astfel că nu ştiam ce este în mintea lui.
Până când dintr-o dată spune pe un ton supărat şi răutăcios că eu sunt cel nesigur, cel vinovat de acest conflict şi că eu trebuie să fiu hotărât în deciziile mele. M-am speriat şi brusc, mă uit prin cameră şi realizez că m-am trezit, apoi mă uit la ceas şi cum ora arăta că trecuse de amiază, îmi iau haina şi plec la drum. De cum m-am suit în maşină, am apăsat acceleraţia şi nu am mai oprit pentru mult timp, nici nu am observat peisajele pe lângă care treceam, ci doar vroiam să conduc cât mai departe, pentru că aceasta era decizia mea. Dar nu a fost aşa, pentru că se lăsase noaptea şi am fost nevoit să parchez maşina în apropierea unei case care semăna izbitor de bine cu casa mea. Sincer acest lucru m-a surprins şi curiozitatea m-a împins să cobor din maşină, pentru că vroiam să văd cine este proprietarul acelei locuinţe.
Sun la uşă şi în scurt timp îmi deschide un bărbat, care avea acelaşi obicei ca şi mine, nu a aprins lumina de pe hol şi nici de afară, din apropierea uşii, astfel că nu am reuşit să îi văd în detaliu faţa. Pe moment nu am ştiu ce să îi spun, dar nici el nu îmi spunea nimic şi parcă se uita prin mine, parcă nici nu mă observa, era atât de ciudat totul. Îmi fac curaj şi îl salut, iar el îmi răspunde la rândul său, mi se făcuse frică, căci acel om din faţa mea avea acelaşi glas ca şi mine, în plus el mă pofteşte în casă şi mergem în sufragerie, unde lumina era aprinsă.
În momentul în care am intrat în încăpere, ochii mei au fost orbiţi de toată acea strălucire, dar la scurt timp îşi reveneau şi observ gazda care semăna leit cu mine, iar acest lucru m-a neliniştit profund. Nici nu mai ştiam ce să cred şi chiar îmi pierdusem orice gânduri, orice raţiune, parcă mă uitam în faţa unei oglinzi. Atunci îmi spun că iar doar visez şi că nu are cum să fie atât de identic cu mine, stăpânul casei nu părea să fie tulburat de acest lucru şi din contră nu a pomenit nimic de această asemănare. Îmi puneam fel de fel de întrebări şi până la urmă mă hotărăsc că este timpul ca să încep să îl întreb despre el, viaţa lui şi mai ales cum se numeşte. Spre surprinderea mea, el îmi dă câte un răspuns concret la toate întrebările şi neînţelegerile mele, aşa am realizat că el este un alt eu care s-a materializat datorită nesiguranţei mele şi cu cât eu deveneam mai nehotărât, cu atât el îmi lua locul în lumea reală, iar eu dispăream în marele necunoscut...
După ce am aflat toate aceste lucruri, m-am hotărât că este timpul să iau măsuri ca să pot să îl îndepărtez de lumea mea, să devină decât o umbră a unei persoane ce cândva făcea parte din mine. Dar nu ştiam ce să fac, cum pot să îl îndepărtez şi mai ales, mă întrebam dacă el va dispărea atunci când eu îmi voi schimba acţiunile...
Aud vocea lui care spunea să nu mă mai gândesc că oricum schimbul este aproape făcut şi că nu mai am nici o şansă ca să scap de el, că totul era prea târziu. Nu vroiam să cred acest lucru şi mai ales nu înţelegeam cum se va realiza acel schimb, în plus încă nu eram pregătit să părăsesc această lume. Nu puteam să accept acest deznodământ, trebuia să acţionez, dar mereu mă izbeam de întrebarea cum voi face acest lucru... Timpul se scurgea şi nu eram capabil să găsesc nici o portiţă care să îmi aducă rezolvarea, aşa că încep să mă resemnez cu gândul şi într-un final cedez, iar el îmi ia locul. Acum sunt doar o amintire, o umbră a ce eram odată şi încerc să mă regăsesc şi să mă redescopăr. Mereu îl aud cum îmi spune că este prea târziu şi că ar trebui să accept ceea ce sunt acum, dar ştiu că poate într-o zi eu nu o să mai fiu o umbră şi o să redevin om cum eram atunci până să apară celălalt eu...
Aud vocea lui care spunea să nu mă mai gândesc că oricum schimbul este aproape făcut şi că nu mai am nici o şansă ca să scap de el, că totul era prea târziu. Nu vroiam să cred acest lucru şi mai ales nu înţelegeam cum se va realiza acel schimb, în plus încă nu eram pregătit să părăsesc această lume. Nu puteam să accept acest deznodământ, trebuia să acţionez, dar mereu mă izbeam de întrebarea cum voi face acest lucru... Timpul se scurgea şi nu eram capabil să găsesc nici o portiţă care să îmi aducă rezolvarea, aşa că încep să mă resemnez cu gândul şi într-un final cedez, iar el îmi ia locul. Acum sunt doar o amintire, o umbră a ce eram odată şi încerc să mă regăsesc şi să mă redescopăr. Mereu îl aud cum îmi spune că este prea târziu şi că ar trebui să accept ceea ce sunt acum, dar ştiu că poate într-o zi eu nu o să mai fiu o umbră şi o să redevin om cum eram atunci până să apară celălalt eu...
A trecut atât de mult timp de atunci şi am realizat că nici măcar nu am plecat vreodată în acea călătorie şi doar am aşteptat ca el să îşi facă apariţia în lumea reală, iar eu să dispar pentru totdeauna din această lume. Probabil acestea sunt ultimele mele clipe, pentru că observ cum şi umbra din care făceam parte a dispărut, acum e rândul meu...
Bonus:
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Sunteti de acord sa nu scrieti niciun material abuziv, obscen, vulgar, calomnios, de ura, amenintare, orientare-sexuala sau orice alt material care poate viola prevederile legale ale tarii dumneavoastra, ale tarii unde „Despre-tot-si-nimic” este gazduit sau ale legislatiei internationale. Nerespectarea acestor prevederi poate duce la blocarea imediata si permanenta insotita de notificarea Internet Service Provider-ului dumneavoastra daca vom considera necesar. Adresele IP ale tuturor mesajelor sunt inregistrate pentru a ajuta la respectarea acestor condiţii. Sunteti de acord ca „Despre-tot-si-nimic” sa aiba dreptul de a sterge, modifica, muta sau inchide orice subiect in orice moment in care considera necesar. Ca utilizator sunteti de acord ca orice informatie introdusa sa fie stocata in baza de date. Aceste informatii nu vor fi dezvaluite niciunei terte parti fara acordul dumneavoastra, iar „Despre-tot-si-nimic” nu poate fi considerat responsabil pentru vreo incercare de hacking care poate duce la compromiterea datelor.