Ajunsă în biroul directorului cu cererea de demisie în mână, observă că masă de lucru era plină de dosare şi că secretara chiar o lăsase să intre în acel birou, fără ca măcar să îi spună că directorul nu se afla în încăpere. Privirea îi căzuse pe foile răvăşite de pe birou şi citi într-un colţ al uneia dintre acele acte că acţionarul majoritar nu este Hans Fritzmer. Acest lucru nu i se părea ciudat, căci majoritatea clienţilor ei, nu îşi dau adevăratul nume, în plus angajatorul a trimis acea comisie şi dacă nu ar fi avut această putere, nu ar fi reuşit acest lucru.
După ce a reuşit să îşi dea demisia, nu a mai zăbovit mult în România şi s-a întors la cabinetul ei, sigură pe ea că nu există dovezi prin care să demonstreze acele fapte ilicite de care era acuzată acea mică fabrică. Apoi îi trecuse prin minte un gând că probabil marfa se făcea pierdută de la depozitul mare. Se hotăra să se deghizeze şi să îşi înceapă activitatea şi acolo, a vrut să îl anunţe pe domnul Hans, dar se gândi că mai bine să nu îi dea speranţe şi dacă va reuşi să găsească o pistă abia atunci să îi spună şi lui despre tot.
După câteva zile de aşteptare, reuşeşte să se angajeze pe un post de încărcător-descărcător la acel depozit. Observă că numele acţionarului majoritar era cunoscut şi apărea pe toate hârtiile care plecau cu comenzile ce urmau a fi livrate.
Trecuse cam două săptămâni de când lucra în depozit şi într-o dimineaţă toată lumea era agitată, căci patronul era în depozit şi făcea o inspecţie împreună cu subalterni săi. La un moment dat, un coleg o trase de mâna într-un colţ şi îi spuse că trebuie să rămână aici cu el, până trece comisia pentru că patronului nu îi place să îşi vadă oameni cum lucrează. Observă întreg grupul cum inspectau depozitul şi unul dintre oameni era tare supărat, îl observă şi pe domnul Hans Fritzmer care era cu zâmbetul pe buze şi care spunea că problema stocurilor şi a resurselor se afla în România, la fabrică. Îl mai auzi cum afirma cu tărie aceste lucruri şi cum spunea că are şi dovezi. Atunci Sasha se întoarse spre colegul său şi îl întreabă cine este acel om, astfel că aflase că acela era decât directorul răspunzător de acest depozit şi mai aflase că omul supărat este adevăratul patron. Atunci începu să râdă şi se îndreptă spre comisie spunând:
- Bună ziua! Abia am aşteptat să vă întâlnesc domnule director Hans! Nu mi-a venit să cred că nu sunteţi ceea ce susţineţi că aţi fi!
- Cine eşti? întrebă Hans temător.
- Nu mă recunoaşte-ţi? Doar sunt angajatul dumneavoastră! Sau mai bine spus angajata....
- Ce cauţi aici?
- Ceea ce m-aţi angajat să fac! şi Sasha îşi scoase peruca şi îşi dezlipi mustaţa pentru a fi recunoscută mai uşor...
- Tu eşti? râse Hans Fritzmer
- Da şi am rezolvat misterul!
- Cine este ea? întrebă patronul.
- Este un nimeni! spuse hotărât Hans şi încercă să o împingă pe Sasha afară din încăpere..
- Ce ruşine îmi este! Am uitat să mă prezint sunt detectiv Sasha! Am fost angajată să descopăr unde dispare marfă ce ar trebui să fie în depozite!
- Deci dumneata eşti?! Am primit toate rapoartele de la tine! spuse patronul.
- Mă bucur! Asta înseamnă că aţi observat că nu există probleme la fabrică din România şi că marfa se pierde odată ce a ajuns aici în depozit! Nu?
- Poftim? Dar.... Ce vrei să spui? întrebă nedumerit patronul.
- Este simplu, am primit informaţi greşite încă de când am fost de acord ca să rezolv acest caz! Iar ceea ce spune-ţi că aţi primit de la mine sunt falsuri! Pentru că nu am dat până în acest moment nici un raport scris!
- Dar cum e posibil? era şi mai nedumerit patronul.
- În primul rând, nu dumneavoastră m-aţi angajat ci el! arătând spre Hans
- Da! Pentru că eu l-am rugat ca să rezolve această problemă! spuse hotărât patronul.
- Corect! Apoi s-a asigurat că angajează un detectiv român, ca să îi fie mai uşoară povestea şi să poată să ascundă un lucru important... Sasha făcu o pauză lungă şi a vrut să spună ceva, simţi o durere puternică ce îi cuprindea capului şi simţi cum sângele i se prelingea pe gât în jos.
Aproape îşi pierdu cunoştiinţa, dar apucă să întindă degetul arătător spre Hans şi cu un ultim efort spuse:
- El... e ... vinovat! apoi leşină.
Toată lumea era speriată şi cineva reuşi să cheme o ambulanţă, iar colegul care o lovise în cap, a fost prins în scurt timp de poliţie. Cât despre Hans, acesta se făcu nevăzut, încercând să fugă cât mai repede din depozit, dar directorul sunase la pază şi îi anunţa să îl reţină dacă îl zăresc că vrea să fugă.
După lungi zile de inconştienţă, Sasha îşi reveni şi patronul îi spuse că acel angajat lucra cu Hans Fritzmer şi că aceştia făceau de mult timp fraude în actele firmei. Apoi îi mulţumise pentru tot ce făcuse, rugând-o cu speranţă în suflet ca ea să îl ajute să rezolve şi să găsească pe toţi cei implicaţi în aceste fraude. Sasha îi răspunse că acum doar poliţia poate să rezolve acest caz şi că va înmâna chiar ea dovezile necesare pentru prinderea lor...
După ce a reuşit să îşi dea demisia, nu a mai zăbovit mult în România şi s-a întors la cabinetul ei, sigură pe ea că nu există dovezi prin care să demonstreze acele fapte ilicite de care era acuzată acea mică fabrică. Apoi îi trecuse prin minte un gând că probabil marfa se făcea pierdută de la depozitul mare. Se hotăra să se deghizeze şi să îşi înceapă activitatea şi acolo, a vrut să îl anunţe pe domnul Hans, dar se gândi că mai bine să nu îi dea speranţe şi dacă va reuşi să găsească o pistă abia atunci să îi spună şi lui despre tot.
După câteva zile de aşteptare, reuşeşte să se angajeze pe un post de încărcător-descărcător la acel depozit. Observă că numele acţionarului majoritar era cunoscut şi apărea pe toate hârtiile care plecau cu comenzile ce urmau a fi livrate.
Trecuse cam două săptămâni de când lucra în depozit şi într-o dimineaţă toată lumea era agitată, căci patronul era în depozit şi făcea o inspecţie împreună cu subalterni săi. La un moment dat, un coleg o trase de mâna într-un colţ şi îi spuse că trebuie să rămână aici cu el, până trece comisia pentru că patronului nu îi place să îşi vadă oameni cum lucrează. Observă întreg grupul cum inspectau depozitul şi unul dintre oameni era tare supărat, îl observă şi pe domnul Hans Fritzmer care era cu zâmbetul pe buze şi care spunea că problema stocurilor şi a resurselor se afla în România, la fabrică. Îl mai auzi cum afirma cu tărie aceste lucruri şi cum spunea că are şi dovezi. Atunci Sasha se întoarse spre colegul său şi îl întreabă cine este acel om, astfel că aflase că acela era decât directorul răspunzător de acest depozit şi mai aflase că omul supărat este adevăratul patron. Atunci începu să râdă şi se îndreptă spre comisie spunând:
- Bună ziua! Abia am aşteptat să vă întâlnesc domnule director Hans! Nu mi-a venit să cred că nu sunteţi ceea ce susţineţi că aţi fi!
- Cine eşti? întrebă Hans temător.
- Nu mă recunoaşte-ţi? Doar sunt angajatul dumneavoastră! Sau mai bine spus angajata....
- Ce cauţi aici?
- Ceea ce m-aţi angajat să fac! şi Sasha îşi scoase peruca şi îşi dezlipi mustaţa pentru a fi recunoscută mai uşor...
- Tu eşti? râse Hans Fritzmer
- Da şi am rezolvat misterul!
- Cine este ea? întrebă patronul.
- Este un nimeni! spuse hotărât Hans şi încercă să o împingă pe Sasha afară din încăpere..
- Ce ruşine îmi este! Am uitat să mă prezint sunt detectiv Sasha! Am fost angajată să descopăr unde dispare marfă ce ar trebui să fie în depozite!
- Deci dumneata eşti?! Am primit toate rapoartele de la tine! spuse patronul.
- Mă bucur! Asta înseamnă că aţi observat că nu există probleme la fabrică din România şi că marfa se pierde odată ce a ajuns aici în depozit! Nu?
- Poftim? Dar.... Ce vrei să spui? întrebă nedumerit patronul.
- Este simplu, am primit informaţi greşite încă de când am fost de acord ca să rezolv acest caz! Iar ceea ce spune-ţi că aţi primit de la mine sunt falsuri! Pentru că nu am dat până în acest moment nici un raport scris!
- Dar cum e posibil? era şi mai nedumerit patronul.
- În primul rând, nu dumneavoastră m-aţi angajat ci el! arătând spre Hans
- Da! Pentru că eu l-am rugat ca să rezolve această problemă! spuse hotărât patronul.
- Corect! Apoi s-a asigurat că angajează un detectiv român, ca să îi fie mai uşoară povestea şi să poată să ascundă un lucru important... Sasha făcu o pauză lungă şi a vrut să spună ceva, simţi o durere puternică ce îi cuprindea capului şi simţi cum sângele i se prelingea pe gât în jos.
Aproape îşi pierdu cunoştiinţa, dar apucă să întindă degetul arătător spre Hans şi cu un ultim efort spuse:
- El... e ... vinovat! apoi leşină.
Toată lumea era speriată şi cineva reuşi să cheme o ambulanţă, iar colegul care o lovise în cap, a fost prins în scurt timp de poliţie. Cât despre Hans, acesta se făcu nevăzut, încercând să fugă cât mai repede din depozit, dar directorul sunase la pază şi îi anunţa să îl reţină dacă îl zăresc că vrea să fugă.
După lungi zile de inconştienţă, Sasha îşi reveni şi patronul îi spuse că acel angajat lucra cu Hans Fritzmer şi că aceştia făceau de mult timp fraude în actele firmei. Apoi îi mulţumise pentru tot ce făcuse, rugând-o cu speranţă în suflet ca ea să îl ajute să rezolve şi să găsească pe toţi cei implicaţi în aceste fraude. Sasha îi răspunse că acum doar poliţia poate să rezolve acest caz şi că va înmâna chiar ea dovezile necesare pentru prinderea lor...
Bonus:
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Sunteti de acord sa nu scrieti niciun material abuziv, obscen, vulgar, calomnios, de ura, amenintare, orientare-sexuala sau orice alt material care poate viola prevederile legale ale tarii dumneavoastra, ale tarii unde „Despre-tot-si-nimic” este gazduit sau ale legislatiei internationale. Nerespectarea acestor prevederi poate duce la blocarea imediata si permanenta insotita de notificarea Internet Service Provider-ului dumneavoastra daca vom considera necesar. Adresele IP ale tuturor mesajelor sunt inregistrate pentru a ajuta la respectarea acestor condiţii. Sunteti de acord ca „Despre-tot-si-nimic” sa aiba dreptul de a sterge, modifica, muta sau inchide orice subiect in orice moment in care considera necesar. Ca utilizator sunteti de acord ca orice informatie introdusa sa fie stocata in baza de date. Aceste informatii nu vor fi dezvaluite niciunei terte parti fara acordul dumneavoastra, iar „Despre-tot-si-nimic” nu poate fi considerat responsabil pentru vreo incercare de hacking care poate duce la compromiterea datelor.