Trecuse câteva zile de când începuse să lucreze în acea fabrică şi încă nu reuşea să găsească nici un indiciu. Totuşi i se părea ciudat că angajaţi erau disperaţi să îşi depăşească normele impuse, iar în pauzele de prânz toţi se lăudau cum au reuşit să îşi depăşească propiile recorduri. Sasha începuse să se împrietenească cu tot felul de oameni, uni păreau că ştiu câte ceva despre situaţia în care se afla instituţia în care lucrau, alţi doar răspândeau zvonuri voit pentru a isca fel de fel de scandaluri...
Într-o dimineaţă când ajunsese puţin mai devreme la servici, Sasha observă un lucru ciudat, căci în curtea interioară se aflau trei camioane de marfă dintre care un camion i se părea suspect, pentru că era aşezat într-un unghi în care camerele de supraveghere nu puteau să îi prindă numerele de înmatriculare care nu erau eliberate în Germania, cum aveau celelalte două maşini de marfă. Astfel primul gând ia fost că putea să fie o coincidenţă, dar nu omitea faptul că acel camion să fie implicat în pierderile ce le suferea fabrica. Oricum îşi propuse să investigheze şi acest mic indiciu, care poate o să o ajute mai târziu, nici ea nu ştia sigur cum anume...
De cum o zări portarul, acesta îi spuse:
- Bună dimineaţa! Astăzi vom avea inspecţie din Germania, aşa că să aveţi grijă să nu faceţi greşeli cât timp sunt acei oameni în secţia dumneavoastră!
- Bună dimineaţa! Bine... şi se îndreptă spre vestiare, pentru a se schimba în echipamentul fabrici.
După ce se schimbă, îşi îndreptă paşi spre fumoar, pentru a fuma o ţigare, iar aici prinse o conversaţie bizară:
- ... tot ce mai trebuie făcut, nu va fi greu, dar va trebui să ajuţi şi tu la acest lucru! se auzea vocea unui bărbat şi Sasha din instinct se ascunse după colţul clădiri.
- Dar o să îmi fie greu cu atâtea acte...! de această dată era o voce feminină şi Sasha era convinsă că a mai auzit acea voce undeva, dar nu era sigură cui îi aparţinea...
- Acum este şansa noastră! Această comisie stă o săptămână în inspecţie şi putem să ne ducem planul până la capăt!
- Dar dacă vom fi prinşi?
- Nu o să fim! Ai să vezi..!
Dintr-o dată se auziră paşi celor doi îndepărtându-se, Sasha ieşi după colţ şi încercă să îşi dea seama cine erau cei doi, dar întunericul dimineţii nu îi permise să le distingă bine siluetele îndepărtate... Încerca să facă legătura dintre conversaţia lor şi acea maşină, dar îi era greu să creadă că nişte simpli angajaţi pot să sustragă cu un camion marfa din fabrică. Probabil, cei doi sunt responsabili de documente sau de cu totul altceva. Se gândi că momentan trebuia decât să se uite peste înregistrările de la camerele de supraveghere, dar ştia că o să îi fie greu să facă acest lucru şi se hotăra să profite de comisie...
Timpul se scurgea repede şi încă nu avea nici o pistă care să o ajute să rezolve acest caz şi începea să îşi piardă răbdarea, trecuse prea mult timp de când se angajase în fabrică şi începea să fie tot mai obosită după fiecare zi de lucru. Iar când ajungea acasă, de multe ori cădea frântă în pat şi tot ce îşi dorea era decât să se odihnească puţin.
Între timp primise informaţi cum că acea maşină aducea regulat diverse materiale necesare la fabricarea produselor, aflase şi identitatea celor două persoane care avuseseră acea discuţie ce îi atrăsese atenţia şi descoperise că ei vroiau decât să îşi dea demisia într-un interval de timp scurt şi ca să nu fie obligaţi să lucreze în preaviz, au hotărât să profite de comisie. Sasha realiză că nu avea nici un fir spre rezolvarea problemei, părea că totul este în regulă şi că nimic nu era făcut greşit şi toate produsele erau livrate conform contractelor. Îşi spuse că nu are rost să mai investigheze nimic în interiorul fabrici şi se hotăra ca a doua zi să îşi prezinte demisia, căci trecuse două luni de când începuse munca şi nu avea nici o pistă. Se gândi că ar fi cazul să cerceteze camioanele care părăsesc fabrica şi să descopere unde ajunge marfa, prin intermediul lor. Astfel că îşi rugă partenerii de investigaţii să observe traseul tuturor maşinilor de marfă care părăsesc fabrica.
Nu trecu mult timp şi începuse să primească rapoarte despre traseul fiecărui camion, realiză că toate maşinile se îndreptau spre depozitul principal al societăţi şi nu părea nimic ieşit din comun...
Într-o dimineaţă când ajunsese puţin mai devreme la servici, Sasha observă un lucru ciudat, căci în curtea interioară se aflau trei camioane de marfă dintre care un camion i se părea suspect, pentru că era aşezat într-un unghi în care camerele de supraveghere nu puteau să îi prindă numerele de înmatriculare care nu erau eliberate în Germania, cum aveau celelalte două maşini de marfă. Astfel primul gând ia fost că putea să fie o coincidenţă, dar nu omitea faptul că acel camion să fie implicat în pierderile ce le suferea fabrica. Oricum îşi propuse să investigheze şi acest mic indiciu, care poate o să o ajute mai târziu, nici ea nu ştia sigur cum anume...
De cum o zări portarul, acesta îi spuse:
- Bună dimineaţa! Astăzi vom avea inspecţie din Germania, aşa că să aveţi grijă să nu faceţi greşeli cât timp sunt acei oameni în secţia dumneavoastră!
- Bună dimineaţa! Bine... şi se îndreptă spre vestiare, pentru a se schimba în echipamentul fabrici.
După ce se schimbă, îşi îndreptă paşi spre fumoar, pentru a fuma o ţigare, iar aici prinse o conversaţie bizară:
- ... tot ce mai trebuie făcut, nu va fi greu, dar va trebui să ajuţi şi tu la acest lucru! se auzea vocea unui bărbat şi Sasha din instinct se ascunse după colţul clădiri.
- Dar o să îmi fie greu cu atâtea acte...! de această dată era o voce feminină şi Sasha era convinsă că a mai auzit acea voce undeva, dar nu era sigură cui îi aparţinea...
- Acum este şansa noastră! Această comisie stă o săptămână în inspecţie şi putem să ne ducem planul până la capăt!
- Dar dacă vom fi prinşi?
- Nu o să fim! Ai să vezi..!
Dintr-o dată se auziră paşi celor doi îndepărtându-se, Sasha ieşi după colţ şi încercă să îşi dea seama cine erau cei doi, dar întunericul dimineţii nu îi permise să le distingă bine siluetele îndepărtate... Încerca să facă legătura dintre conversaţia lor şi acea maşină, dar îi era greu să creadă că nişte simpli angajaţi pot să sustragă cu un camion marfa din fabrică. Probabil, cei doi sunt responsabili de documente sau de cu totul altceva. Se gândi că momentan trebuia decât să se uite peste înregistrările de la camerele de supraveghere, dar ştia că o să îi fie greu să facă acest lucru şi se hotăra să profite de comisie...
Timpul se scurgea repede şi încă nu avea nici o pistă care să o ajute să rezolve acest caz şi începea să îşi piardă răbdarea, trecuse prea mult timp de când se angajase în fabrică şi începea să fie tot mai obosită după fiecare zi de lucru. Iar când ajungea acasă, de multe ori cădea frântă în pat şi tot ce îşi dorea era decât să se odihnească puţin.
Între timp primise informaţi cum că acea maşină aducea regulat diverse materiale necesare la fabricarea produselor, aflase şi identitatea celor două persoane care avuseseră acea discuţie ce îi atrăsese atenţia şi descoperise că ei vroiau decât să îşi dea demisia într-un interval de timp scurt şi ca să nu fie obligaţi să lucreze în preaviz, au hotărât să profite de comisie. Sasha realiză că nu avea nici un fir spre rezolvarea problemei, părea că totul este în regulă şi că nimic nu era făcut greşit şi toate produsele erau livrate conform contractelor. Îşi spuse că nu are rost să mai investigheze nimic în interiorul fabrici şi se hotăra ca a doua zi să îşi prezinte demisia, căci trecuse două luni de când începuse munca şi nu avea nici o pistă. Se gândi că ar fi cazul să cerceteze camioanele care părăsesc fabrica şi să descopere unde ajunge marfa, prin intermediul lor. Astfel că îşi rugă partenerii de investigaţii să observe traseul tuturor maşinilor de marfă care părăsesc fabrica.
Nu trecu mult timp şi începuse să primească rapoarte despre traseul fiecărui camion, realiză că toate maşinile se îndreptau spre depozitul principal al societăţi şi nu părea nimic ieşit din comun...
Îşi făcuse cererea de demisie şi îi prezentă telefonic lui Hans Fritzmer tot ce descoperise până în acel moment. Iar acesta după ce ascultă ce îi spusese Sasha, îi mulţumi şi o rugă să se întoarcă pentru a-şi primi şi restul de onorariu. După ce închise telefonul, Sasha se schimbă şi se întinse în pat cu gândul că mâine are să îşi recapete libertatea şi nu va mai trebui să lucreze până la epuizare acolo...
Bonus:
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Sunteti de acord sa nu scrieti niciun material abuziv, obscen, vulgar, calomnios, de ura, amenintare, orientare-sexuala sau orice alt material care poate viola prevederile legale ale tarii dumneavoastra, ale tarii unde „Despre-tot-si-nimic” este gazduit sau ale legislatiei internationale. Nerespectarea acestor prevederi poate duce la blocarea imediata si permanenta insotita de notificarea Internet Service Provider-ului dumneavoastra daca vom considera necesar. Adresele IP ale tuturor mesajelor sunt inregistrate pentru a ajuta la respectarea acestor condiţii. Sunteti de acord ca „Despre-tot-si-nimic” sa aiba dreptul de a sterge, modifica, muta sau inchide orice subiect in orice moment in care considera necesar. Ca utilizator sunteti de acord ca orice informatie introdusa sa fie stocata in baza de date. Aceste informatii nu vor fi dezvaluite niciunei terte parti fara acordul dumneavoastra, iar „Despre-tot-si-nimic” nu poate fi considerat responsabil pentru vreo incercare de hacking care poate duce la compromiterea datelor.