A fost odată o fată răsfăţată, a cărui tată era tare bogat şi văzând acesta că fata lui este nu doar răsfăţată, dar şi rea, se hotărăşte să o trimită la o şcoală cu internat. Spera ca acolo să înveţe să devină mai bună la suflet, mai ales că acea şcoală avea ca profesori nişte măicuţe. După ce făcu toate aranjamentele, iată că în prima zi din săptămâna şcolară se înfăţişă împreună cu faţa sa. Şi cum intrau ei în clădirea şcolii, observară că toate studentele din acea şcoală, erau manierate, vorbeau frumos şi când a întrebat pe una din acele fete, unde se afla Maica Stareţă care conduce acel loc, imediat au primit răspunsul foarte politicos. Tatăl fetei se gândea că şi copila lui va deveni o adevărată domniţă după ce va urma această şcoală, se întâlniră cu măicuţa , au stat ce au stat de vorbă, până înspre seară, când tatăl îşi luă rămas bun de a fată lui şi placă spre casă.
Încă vedea spatele tatălui său cum dispărea în depărtări, când măicuţa îi spune să o urmeze spre dormitorul unde ea îl va ocupa până când va termina şcoala. Ajunsă în camera ei, tare se supără căci era simplă, doar un pat, o măsuţă de scris şi un mic dulăpior existau acolo. O întrebă pe măicuţă ce are să facă ea cu toate hainele pe care le are, unde are să le pună şi cum de era patul acela atât de mic. Măicuţă îi spune că nu o să aibă nevoie de hainele ei, căci va primi uniformă ca toate celelalte fete, apoi îi mai spuse că patul este suficient de mare pentru a se odihni peste noapte.
Fata nu mai avea ce să spună şi la scurt timp se supuse regulilor din şcoală, apoi seara veni şi a fost chemată la masă într-o sală imensă, unde erau toate fetele strânse în jurul mesei. După ce Maica Stareţă spuse rugăciunea toate fetele începură să mănânce şi când terminau de mâncat mulţumiră pentru masă, apoi se reîntorceau în camerele lor. Doar fata noastră rămăsese singura care nu mânca şi asta pentru că văzând că în farfuria din faţa ei, se găseau decât nişte boabe de fasole într-un sos ciudat. Îşi spuse că are să primească altă mâncare de îndată ce toate fetele vor pleca în camere, dar nu a fost aşa, pentru că atunci când a terminat de mâncat şi ultima măicuţă, toate farfuriile au fost strânse şi duse la bucătărie, chiar şi farfuria ei.
A aşteptat ce a aşteptat şi văzând că nu primeşte nimic, luă de pe masă o bucăţică de pâine şi se întoarse în camera ei. Îşi spunea că are să mănânce dimineaţă, că doar dimineaţă vor primi ceva mai bun, apoi se puse în pat şi adormi cu acest gând. Veni şi a doua zi, a fost trezită de ciocănitul din uşă şi glasul ce îi spunea să vină la masă, fata se supuse şi când ajunse la masă, realiză că avusese dreptate, pe farfuriile tuturor fetelor se găseau ouă fierte, brânză şi roşi. Fericită se îndreptă spre locul ei, iar când se aşeză pe scaun, acesteia i se puse în faţă farfuria ce o refuzase cu o zi înainte. Nu îi venea să creadă, de ce doar ea primeşte aceeaşi mâncare. Nici de această dată nu mânca din farfurie deloc, în schimb luă decât o bucăţică de pâine şi plecă spre camera ei.
A fost chemată să participe la orele de la şcoală, astfel ea îşi dădu seama că toate au terminat de mâncat, spera ca la amiază să primească şi ea altceva de mâncare. Dar nu a fost aşa, căci primi tot fasole, aşa că refuză să mănânce şi de această dată. Lunile au trecut şi iată că a venit vacanţa de iarnă, iar fata îşi aştepta cu nerăbdare tatăl să vină şi să o ducă acasă, să poată să mănânce toate acele mâncăruri alese, pe care doar bucătăreasă lor putea să le facă. Pentru că în tot acest timp, cât stătuse în această şcoală primise doar fasolea aceea şi nici măcar nu a vrut să îi dea o şansă. Tatăl ei venise exact cum sperase şi după ce discută cu Măicuţa Stareţa, se duse în camera fetei, iar când o văzuse nu îi venea să creadă cât slăbise aceasta şi cât de palidă era. Fără să îi spună nimic de cum arăta ea, tatăl o luă acasă şi când seara venise, erau gata să sărbătorească venirea ei acasă, toţi invitaţi primiră cele mai bune mâncăruri, doar ea primi exact aceeaşi fasole de la şcoală. Supărată îşi întreba tatăl de ce face acest lucru, atunci el îi spuse:
- Dacă vrei să realizezi ceva în viaţă, trebuie să accepţi şi lucrurile rele care se întâmplă în jurul tău sau cu tine, iar odată acceptate aceste dureri, vei realiza că fericirea e mult mai mare! Şi nu doar asta! Dar vei putea să apreciezi şi lucrurile simple care se întâmplă!
- Dar tată, această mâncare e atât de simplă şi arată atât de rău!
- Ştiu, dar dă-i o şansă! Uite! şi gustă din mâncarea fetei, apoi zise: Vezi, dacă şi eu am mâncat din ea, înseamnă că nu e chiar aşa de rea!
Fata văzând că chiar tatăl ei a testat acea mâncare, se hotărî să guste şi ea, după ce făcu acest lucru se minună cât de bună era şi mai ales cum de a putut să fie aşa de încăpăţânată. De atunci se hotărî să nu mai facă acesta greşeală niciodată şi să încerce orice, să dea o şansă chiar şi la cele mai urâte lucruri, pentru că fiecare poate avea o parte frumoasă... Exact ca acea fasole care nu te atrăgea să o mânaci, dar odată ce ai gustat din ea, realizezi cât de bună este şi nu te mai poţi opri din mâncat...
Această şcoală nu mai există astăzi, dar încă legenda ei a rămas şi astăzi încă este spusă de toţi părinţi acelui oraş copiilor lor, sperând ca ei să descopere frumuseţea din spatele acelei poveşti... Povestea mi-a spus-o demult, în copilărie, o persoană dragă mie, care a vrut să mă înveţe câte ceva despre aparenţele vieţii! Sper ca împreună să învăţăm ceva din ea!
Încă vedea spatele tatălui său cum dispărea în depărtări, când măicuţa îi spune să o urmeze spre dormitorul unde ea îl va ocupa până când va termina şcoala. Ajunsă în camera ei, tare se supără căci era simplă, doar un pat, o măsuţă de scris şi un mic dulăpior existau acolo. O întrebă pe măicuţă ce are să facă ea cu toate hainele pe care le are, unde are să le pună şi cum de era patul acela atât de mic. Măicuţă îi spune că nu o să aibă nevoie de hainele ei, căci va primi uniformă ca toate celelalte fete, apoi îi mai spuse că patul este suficient de mare pentru a se odihni peste noapte.
Fata nu mai avea ce să spună şi la scurt timp se supuse regulilor din şcoală, apoi seara veni şi a fost chemată la masă într-o sală imensă, unde erau toate fetele strânse în jurul mesei. După ce Maica Stareţă spuse rugăciunea toate fetele începură să mănânce şi când terminau de mâncat mulţumiră pentru masă, apoi se reîntorceau în camerele lor. Doar fata noastră rămăsese singura care nu mânca şi asta pentru că văzând că în farfuria din faţa ei, se găseau decât nişte boabe de fasole într-un sos ciudat. Îşi spuse că are să primească altă mâncare de îndată ce toate fetele vor pleca în camere, dar nu a fost aşa, pentru că atunci când a terminat de mâncat şi ultima măicuţă, toate farfuriile au fost strânse şi duse la bucătărie, chiar şi farfuria ei.
A aşteptat ce a aşteptat şi văzând că nu primeşte nimic, luă de pe masă o bucăţică de pâine şi se întoarse în camera ei. Îşi spunea că are să mănânce dimineaţă, că doar dimineaţă vor primi ceva mai bun, apoi se puse în pat şi adormi cu acest gând. Veni şi a doua zi, a fost trezită de ciocănitul din uşă şi glasul ce îi spunea să vină la masă, fata se supuse şi când ajunse la masă, realiză că avusese dreptate, pe farfuriile tuturor fetelor se găseau ouă fierte, brânză şi roşi. Fericită se îndreptă spre locul ei, iar când se aşeză pe scaun, acesteia i se puse în faţă farfuria ce o refuzase cu o zi înainte. Nu îi venea să creadă, de ce doar ea primeşte aceeaşi mâncare. Nici de această dată nu mânca din farfurie deloc, în schimb luă decât o bucăţică de pâine şi plecă spre camera ei.
A fost chemată să participe la orele de la şcoală, astfel ea îşi dădu seama că toate au terminat de mâncat, spera ca la amiază să primească şi ea altceva de mâncare. Dar nu a fost aşa, căci primi tot fasole, aşa că refuză să mănânce şi de această dată. Lunile au trecut şi iată că a venit vacanţa de iarnă, iar fata îşi aştepta cu nerăbdare tatăl să vină şi să o ducă acasă, să poată să mănânce toate acele mâncăruri alese, pe care doar bucătăreasă lor putea să le facă. Pentru că în tot acest timp, cât stătuse în această şcoală primise doar fasolea aceea şi nici măcar nu a vrut să îi dea o şansă. Tatăl ei venise exact cum sperase şi după ce discută cu Măicuţa Stareţa, se duse în camera fetei, iar când o văzuse nu îi venea să creadă cât slăbise aceasta şi cât de palidă era. Fără să îi spună nimic de cum arăta ea, tatăl o luă acasă şi când seara venise, erau gata să sărbătorească venirea ei acasă, toţi invitaţi primiră cele mai bune mâncăruri, doar ea primi exact aceeaşi fasole de la şcoală. Supărată îşi întreba tatăl de ce face acest lucru, atunci el îi spuse:
- Dacă vrei să realizezi ceva în viaţă, trebuie să accepţi şi lucrurile rele care se întâmplă în jurul tău sau cu tine, iar odată acceptate aceste dureri, vei realiza că fericirea e mult mai mare! Şi nu doar asta! Dar vei putea să apreciezi şi lucrurile simple care se întâmplă!
- Dar tată, această mâncare e atât de simplă şi arată atât de rău!
- Ştiu, dar dă-i o şansă! Uite! şi gustă din mâncarea fetei, apoi zise: Vezi, dacă şi eu am mâncat din ea, înseamnă că nu e chiar aşa de rea!
Fata văzând că chiar tatăl ei a testat acea mâncare, se hotărî să guste şi ea, după ce făcu acest lucru se minună cât de bună era şi mai ales cum de a putut să fie aşa de încăpăţânată. De atunci se hotărî să nu mai facă acesta greşeală niciodată şi să încerce orice, să dea o şansă chiar şi la cele mai urâte lucruri, pentru că fiecare poate avea o parte frumoasă... Exact ca acea fasole care nu te atrăgea să o mânaci, dar odată ce ai gustat din ea, realizezi cât de bună este şi nu te mai poţi opri din mâncat...
Această şcoală nu mai există astăzi, dar încă legenda ei a rămas şi astăzi încă este spusă de toţi părinţi acelui oraş copiilor lor, sperând ca ei să descopere frumuseţea din spatele acelei poveşti... Povestea mi-a spus-o demult, în copilărie, o persoană dragă mie, care a vrut să mă înveţe câte ceva despre aparenţele vieţii! Sper ca împreună să învăţăm ceva din ea!
Bonus:
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Sunteti de acord sa nu scrieti niciun material abuziv, obscen, vulgar, calomnios, de ura, amenintare, orientare-sexuala sau orice alt material care poate viola prevederile legale ale tarii dumneavoastra, ale tarii unde „Despre-tot-si-nimic” este gazduit sau ale legislatiei internationale. Nerespectarea acestor prevederi poate duce la blocarea imediata si permanenta insotita de notificarea Internet Service Provider-ului dumneavoastra daca vom considera necesar. Adresele IP ale tuturor mesajelor sunt inregistrate pentru a ajuta la respectarea acestor condiţii. Sunteti de acord ca „Despre-tot-si-nimic” sa aiba dreptul de a sterge, modifica, muta sau inchide orice subiect in orice moment in care considera necesar. Ca utilizator sunteti de acord ca orice informatie introdusa sa fie stocata in baza de date. Aceste informatii nu vor fi dezvaluite niciunei terte parti fara acordul dumneavoastra, iar „Despre-tot-si-nimic” nu poate fi considerat responsabil pentru vreo incercare de hacking care poate duce la compromiterea datelor.