În acest articol mi-am propus să nu aduc nimic în plus la următoarele materiale:
Tartar (mitologie)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Tartar (în greacă: Τάρταρος, Tartaros; în latină: Tartarus) este cea mai joasă regiune a lumii, fiind atât de adânc sub pământ pe cât este pământul sub cer. Conform poetului grec Hesiod,
o nicovală de bronz are nevoie de nouă zile pentru a ajunge, în cădere,
din cer până pe pământ, deci unui obiect i-ar trebui tot atât timp
pentru a cădea de pe pământ în Tartar. Tartarul este descris ca fiind un
loc întunecat, umed, trist, înconjurat de un zid de bronz, iar după
acesta un strat triplu de noapte. Alături de Haos, Gaia și Eros este una dintre primele entități care există în univers.
Pe când Hades
este tărâmul morților în mitologia greacă, Tartarul conține și el un
număr de personaje. În legendele timpurii, este în principiu închisoarea
zeilor înfrânți; Titanii au fost exilați în Tartar după ce au pierdut bătălia împotriva zeilor olimpieni, iar Hecatonchirii stau deasupra lor, ca gardieni la porțile de bronz. Când Zeus îl învinge pe monstrul Typhon, născut din Tartar și Gaia, îl aruncă și pe el în același abis.
Pe de altă parte, în miturile mai târzii, Tartarul devine un loc de pedeapsă pentru păcătoși. Seamănă cu Iadul și este opus al Elysium, viața de apoi pentru cei binecuvântați. Când eroul Aeneas vizitează lumea de dedesubt, se uită în Tartar și vede torturi aplicate Titanilor, Tityos, Otus și Ephialtes și Lapith. Rhadymanthus (și, în unele versiuni, fratele său, Minos) judecă morții și le stabilește pedeapsa.
Atlantida
Atlantida (în greacă, Ἀτλαντὶς νῆσος, "insula lui Atlas") este numele unei insule legendare menționate pentru prima oară în două dialoguri ale lui Platon, Timaios și Critias.[1] Atlantida a coexistat o perioadă de milioane de ani, cu Lemuria,
un alt continent care se întindea pe actuala zonă a oceanului Pacific
și a Oceanului Indian, și pe o parte a Africii și Europei de astăzi.
În relatarea lui Platon, Atlantida cunoscută și sub numele de insula
Poseidonis, era o putere navală, cu baza pe o insulă sau continent
aflată dincolo de coloanele lui Hercule (strâmtoarea Gibraltar), care a cucerit regiuni întinse din Africa și Europa de Vest.
Atlantida a fost locuită de oameni din toate cele patru rase omenești,
albă, roșie, galbenă și neagră. După o încercare eșuată de invadare a Atenei, Atlantida s-a scufundat în ocean. Acest eveniment s-ar fi petrecut cu 9.000 de ani înainte de Solon (aproximativ 9.500 î.Hr.)
Legende din Ceahlău
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Baba Dochia care a avut un fiu, pe numele său Dragobete care s-a
căsătorit împotriva dorinței ei. Pentru a-și necăji nora, într-o zi rece
de iarnă, i-a dat acesteia un ghem de lână neagră și a trimis-o la râu
să-l spele, spunându-i să nu se întoarcă până când lâna nu devine albă.
Fata a încercat să spele lâna, dar chiar dacă degetele sale au început
să sângereze, culoarea lânii rămânea tot neagră. De disperare, pentru că
nu se putea întoarce acasă la soțul iubit, a început să plângă.
Impresionat de durerea fetei, Domnul Iisus Hristos i-a apărut în cale și
i-a dat o floare roșie, spunându-i să spele lăna cu ea. Mulțumindu-i,
fata a pus floarea în apă, a spălat lâna și a constatat cu uimire că
lâna s-a albit. Fericită că a reușit să ducă la bun sfârșit această
sarcină grea, și-a îndreptat pașii spre casă, dar nu a fost primită
bine, soacra sa, din contră, auzind povestea fetei aceasta a acuzat-o că
Mărțișor (așa îi spunea fata, deoarece nu-l recunoscuse pe Iisus) era
iubitul ei. După aceasta întâmplare, Dochia a pornit împreună cu turma
sa spre munte, fiind convinsă că primăvara venise deja, altfel de unde
ar fi putut Mărțișor să aibă floarea? Pe parcursul călătoriei sale, și-a
scos, rând pe rând, cele doisprezece cojoace pe care le purta, până a
rămas fără nici unul. Dar vremea s-a schimbat. Pe cât de frumos fusese
la începutul zilei, pe atât de urât se făcuse acum. Ningea și totul
începuse să înghețe. Dochia a înghețat împreună cu oile sale,
transformându-se, conform legendei, în stană de piatră. Rocile se pot
observa și astăzi pe muntele Ceahlău și sunt o mărturie vie a acestui
mit românesc.
Roma Antică
Roma Antică a fost un oraș-stat a cărui istorie se întinde în perioada de timp cuprinsă între 753 î.Hr. și 476 d.Hr. Pe parcursul existenței sale de douăsprezece secole, civilizația romană a trecut de la monarhie la republică oligarhică și, apoi, la imperiu extins. Ea a dominat Europa de Vest și întreaga arie în jurul Mării Mediterane, prin cuceriri și asimilare, însă, în final, a cedat în fața invaziilor barbarilor din secolul cinci, marcând, astfel, declinul Imperiului Roman și începutul Evului Mediu. Civilizația romană e, deseori, clasificată ca o parte din Antichitatea Clasică, împreună cu Grecia antică, o civilizație care a inspirat mult cultura Romei antice. Roma antică a adus contribuții importante în organizarea politică și administrativă, juridică, artă militară, artă, literatură, arhitectură, limbile Europei (limbile romanice), iar istoria sa continuă să aibă o influență puternică asupra lumii moderne.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Sunteti de acord sa nu scrieti niciun material abuziv, obscen, vulgar, calomnios, de ura, amenintare, orientare-sexuala sau orice alt material care poate viola prevederile legale ale tarii dumneavoastra, ale tarii unde „Despre-tot-si-nimic” este gazduit sau ale legislatiei internationale. Nerespectarea acestor prevederi poate duce la blocarea imediata si permanenta insotita de notificarea Internet Service Provider-ului dumneavoastra daca vom considera necesar. Adresele IP ale tuturor mesajelor sunt inregistrate pentru a ajuta la respectarea acestor condiţii. Sunteti de acord ca „Despre-tot-si-nimic” sa aiba dreptul de a sterge, modifica, muta sau inchide orice subiect in orice moment in care considera necesar. Ca utilizator sunteti de acord ca orice informatie introdusa sa fie stocata in baza de date. Aceste informatii nu vor fi dezvaluite niciunei terte parti fara acordul dumneavoastra, iar „Despre-tot-si-nimic” nu poate fi considerat responsabil pentru vreo incercare de hacking care poate duce la compromiterea datelor.