Într-o zi de primăvară în prag de Dragobete, tânărul fecior, îşi face curaj şi vrea să îşi mărturisească dragostea în astă seară la balul din Cămin. Plin de speranţe, pe câmp a plecat ca să culeagă frumoase Margarete, atât de frumoase precum iubita sa... Strânse un buchet, mare de tot, încât abia îl ţinea cu ambele-i mâini... De cum termină, pe loc plecă grăbit spre casă, căci Sfântul Soare pe cer asfinţea... Grăbind pasul, el merse şi merse, până în apropiere de casă, dar iată că în calea să o babă apăru şi cu tristeţe-n glas îi grăi:
- De vei merge astă seară la balu-ţi să şti că ai să pierzi tot ce ai mai drag, căci Soarele grăita-ţi prin roşu sângeriu şi tu şti prea bine că dacă nu stai în casă în astă noapte, vraja va să vie şi tu pierit vei fi... Dar nu apucă baba ca continue că flăcăul zise:
- De-o fi să vie şi sfârşitul lumi, eu tot am să merg, că mândruţa mă aşteaptă şi-n astă noapte îmi va spune da ori ba! Şi de are să fie da, nuntă mare o să facem! Iară de va fi să fie ba, nu voi dispera şi voi mai încerca să îi moi inima-i de piatră...
Zicând acestea plecă spre casă, intră în curte şi apoi în casă, pe loc îşi schimbă veşmintele cu cele de sărbătoare, apoi apucă Margaretele şi plecă numaidecât la bal, unde el speră ca frumoasă fecioară să îl aştepte... Şi în drum spre Căminul satului, calea-i fu tăiată de-o pisică neagră! Feciorul se sperie şi buchetul îi scăpă din mâinile sale.
Văzând aceste lucruri, feciorul vru a face cale-n toarsă, dar auzi un glas cristalin ce îl chema:
- De-mi dai al tău buchet de flori, eu în astă seară doar cu tine voi dănţui!
Auzind acestea, feciorul se uită mai bine şi pe loc se înroşi, căci nu era nimeni alta decât prea iubita lui fecioară... Şi spuse:
- Dacă aşa ţi-e vorba, atunci al tău să fie! Eu vroisem să...
Dar fata nici nu mai vroia s-audă, căci apucă pe loc buchetul şi mândră fu întreaga seară! Nimeni nu primise atâtea flori ca ea, flăcăi toţi îi dete, iar ea doar pe unul plăcea, dar nu vroia a zice...
Trecu şi astă seară şi iată că miezul nopţi a sosit şi fiecare fecioară trebuia a alege partener de dănţuială! Fecioara noastră, fără a sta pe gânduri, merse la un flăcău dintr-alt sat şi promisiunea şi-a uitat!
Feciorul nostru văzând cele petrecute, puse mâna pe fată şi vroi să o oprească, dar ea începu a râde şi grăise:
- Cum tu chiar credeai că eu te plac? Cum să dănţui eu cu tine? Tu nu vezi că nu eşti Făt-Frumos? Ba mai mult parcă ai fi zmeu! Şi eu nu te plac! Dacă stau şi mă gândesc mai bine, eu nu sunt de tine...
Nu a mai suportat să audă şi restul, căci îl întrista, întratât de tare, încât o luase la fugă pe uliţa îngustă! Fugi ce fugi şi ajunse în pădure, aici era şi un lac mare, se gândi ce se gândi şi vru a se arunca în el! Dar ceva îl oprise! Era baba care îi ghicise necazul din astă noapte! Supărat şi plângând, îi spuse păsurile sale babei, aceasta atât aşteptă, că scoase în traista-i mare o sticluţă cu o licoare, zicând:
- Uite, baba îţi va da leac de inimă amară! Dar ai grijă că de îl vei bea, moartea te-o cuprinde, dar în schimbul vieţii tale, baba îţi va face un descântec! Şi de vei fi de acord să-ţi schimbi viaţa asta cu alta mai bună...
- Ce spui acolo babo? Cum e posibil? Vrei să-ţi beau licoarea şi eu să nu mai fiu? De când moarte este viaţă?
- Am o altă licoare care îţi da puteri mari de tot şi poţi să te răzbuni pe-a ta fecioară!
- Dacă zici mă-ta...! să şi se gândi niţel, dar văzu că baba dădea să plece, îi făcu semn să aştepte...
Îi trecea fel de fel de gânduri, dacă îl minţea baba sau poate că vroia al păcăli ca să îi dea bani de pomană ori poate baba are de ascuns ceva... Şi cum stă el şi se-ntreba, iată că baba zise:
- Apoi, văd că nu prea vrei, la ce mă mai ţi lângă tine? Am şi altă treabă de făcut! Măcar tu ştii cine sunt eu?
- Nu ştiu cine eşti! spuse trist flăcăul
- Eu sunt Dragobeta şi doar în asta zi pot a ajuta inimi zdrobite!
- De ce nu ai zis aşa de la început! Dacă e aşa atunci nu mai am la ce a mă gândi! Da încoace licoarea ce-mi va schimba viaţa!
Baba întinse licoare spre fecior şi cu în zâmbet mare îi zise a bea! Bău tot conţinutul din sticluţă şi pe loc căzu la pământ! Apoi se ridică uşor ca un fulg şi începu a zbura de colo-colo! Iară când privi spre babă, văzu că şi trupul său zăcea întins pe pământ! Era plin de uimire şi nu ştia ce să zică! Văzu că baba se aplecă de trupu-i şi îi desprinse firul vieţii de pe deget, apoi ea îl înfăşura şi îl tot strângea până a făcut un ghemotoc mare, zicând:
- Dacă-i fi trăit cum îţi era dat, atunci sigur ai fi împlinit 90 de ani, dar aşa ai să umbli nopţi la rând pe la ferestrele fetelor şi ai să le tulburi visele cu a ta prezenţă şi ai să fi ocărât şi bine îţi vor face!
Auzind ce a spus baba, striga supărat:
- Babo! M-ai minţit care va să zică! Dă-mi viaţa înapoi! Dă-mi aţa înapoi! Nu vreau asta viaţă de la tine!
- Aha! Tu chiar credeai că sunt Dragobeta? Aici te-ai înşelat! Păcatul ţi-e pururi! Eu tinereţea voi căpăta cu a ta aţă! Dar în schimb tu trebuie să respecţi blestemu-ţi! Nu e vina mea! Trebuia un fecior să vrea a bea de bună voie poţiunea-mi! Şi tu ai fost acela! zicând acestea dispăru în negură nopţi...
-Babooooo! degeaba el strigă că nimeni nu îi răspundea...
Iată că se făcu lumină şi după iarăşi seară şi cum stătea aşa a se gândi, ceva îl trase înspre sat şi în mintea iubitei lui îşi făcu apariţia... Uimit şi supărat de ce găsi la dânsă-n minte, se hotăra să nu-i mai dea pace niciodată! Şi nu doar ei ci şi la alte fete şi femei, ce cu mintea lor greşeau!
Aşa petrecu zi după zi, lună după lună, an după an, până când toată lumea aflase de el! Femeile se temeau la auzul numelui său, căci fusese numit Zburătorul după ceea ce face în vise, cum zboară el de la o fecioară la alta spre a le necăji prin purtări impure..!
Dar să nu care cumva să crezi că doar femeile îl cunosc! Nicidecum! Şi bărbaţi îl ştiu şi asta se datorează timpului! Cu trecerea anilor a devenit un simbol al iubirii neîmpărtăşite! Şi orice băiat sau bărbat de se va ruga lui, acesta îi va împlini cea mai arzătoare dorinţă a lui! Acea de a fi răzbunat de ocară adusă sau prin refuzul ce la primit de la domniţa inimi lui....
- De vei merge astă seară la balu-ţi să şti că ai să pierzi tot ce ai mai drag, căci Soarele grăita-ţi prin roşu sângeriu şi tu şti prea bine că dacă nu stai în casă în astă noapte, vraja va să vie şi tu pierit vei fi... Dar nu apucă baba ca continue că flăcăul zise:
- De-o fi să vie şi sfârşitul lumi, eu tot am să merg, că mândruţa mă aşteaptă şi-n astă noapte îmi va spune da ori ba! Şi de are să fie da, nuntă mare o să facem! Iară de va fi să fie ba, nu voi dispera şi voi mai încerca să îi moi inima-i de piatră...
Zicând acestea plecă spre casă, intră în curte şi apoi în casă, pe loc îşi schimbă veşmintele cu cele de sărbătoare, apoi apucă Margaretele şi plecă numaidecât la bal, unde el speră ca frumoasă fecioară să îl aştepte... Şi în drum spre Căminul satului, calea-i fu tăiată de-o pisică neagră! Feciorul se sperie şi buchetul îi scăpă din mâinile sale.
Văzând aceste lucruri, feciorul vru a face cale-n toarsă, dar auzi un glas cristalin ce îl chema:
- De-mi dai al tău buchet de flori, eu în astă seară doar cu tine voi dănţui!
Auzind acestea, feciorul se uită mai bine şi pe loc se înroşi, căci nu era nimeni alta decât prea iubita lui fecioară... Şi spuse:
- Dacă aşa ţi-e vorba, atunci al tău să fie! Eu vroisem să...
Dar fata nici nu mai vroia s-audă, căci apucă pe loc buchetul şi mândră fu întreaga seară! Nimeni nu primise atâtea flori ca ea, flăcăi toţi îi dete, iar ea doar pe unul plăcea, dar nu vroia a zice...
Trecu şi astă seară şi iată că miezul nopţi a sosit şi fiecare fecioară trebuia a alege partener de dănţuială! Fecioara noastră, fără a sta pe gânduri, merse la un flăcău dintr-alt sat şi promisiunea şi-a uitat!
Feciorul nostru văzând cele petrecute, puse mâna pe fată şi vroi să o oprească, dar ea începu a râde şi grăise:
- Cum tu chiar credeai că eu te plac? Cum să dănţui eu cu tine? Tu nu vezi că nu eşti Făt-Frumos? Ba mai mult parcă ai fi zmeu! Şi eu nu te plac! Dacă stau şi mă gândesc mai bine, eu nu sunt de tine...
Nu a mai suportat să audă şi restul, căci îl întrista, întratât de tare, încât o luase la fugă pe uliţa îngustă! Fugi ce fugi şi ajunse în pădure, aici era şi un lac mare, se gândi ce se gândi şi vru a se arunca în el! Dar ceva îl oprise! Era baba care îi ghicise necazul din astă noapte! Supărat şi plângând, îi spuse păsurile sale babei, aceasta atât aşteptă, că scoase în traista-i mare o sticluţă cu o licoare, zicând:
- Uite, baba îţi va da leac de inimă amară! Dar ai grijă că de îl vei bea, moartea te-o cuprinde, dar în schimbul vieţii tale, baba îţi va face un descântec! Şi de vei fi de acord să-ţi schimbi viaţa asta cu alta mai bună...
- Ce spui acolo babo? Cum e posibil? Vrei să-ţi beau licoarea şi eu să nu mai fiu? De când moarte este viaţă?
- Am o altă licoare care îţi da puteri mari de tot şi poţi să te răzbuni pe-a ta fecioară!
- Dacă zici mă-ta...! să şi se gândi niţel, dar văzu că baba dădea să plece, îi făcu semn să aştepte...
Îi trecea fel de fel de gânduri, dacă îl minţea baba sau poate că vroia al păcăli ca să îi dea bani de pomană ori poate baba are de ascuns ceva... Şi cum stă el şi se-ntreba, iată că baba zise:
- Apoi, văd că nu prea vrei, la ce mă mai ţi lângă tine? Am şi altă treabă de făcut! Măcar tu ştii cine sunt eu?
- Nu ştiu cine eşti! spuse trist flăcăul
- Eu sunt Dragobeta şi doar în asta zi pot a ajuta inimi zdrobite!
- De ce nu ai zis aşa de la început! Dacă e aşa atunci nu mai am la ce a mă gândi! Da încoace licoarea ce-mi va schimba viaţa!
Baba întinse licoare spre fecior şi cu în zâmbet mare îi zise a bea! Bău tot conţinutul din sticluţă şi pe loc căzu la pământ! Apoi se ridică uşor ca un fulg şi începu a zbura de colo-colo! Iară când privi spre babă, văzu că şi trupul său zăcea întins pe pământ! Era plin de uimire şi nu ştia ce să zică! Văzu că baba se aplecă de trupu-i şi îi desprinse firul vieţii de pe deget, apoi ea îl înfăşura şi îl tot strângea până a făcut un ghemotoc mare, zicând:
- Dacă-i fi trăit cum îţi era dat, atunci sigur ai fi împlinit 90 de ani, dar aşa ai să umbli nopţi la rând pe la ferestrele fetelor şi ai să le tulburi visele cu a ta prezenţă şi ai să fi ocărât şi bine îţi vor face!
Auzind ce a spus baba, striga supărat:
- Babo! M-ai minţit care va să zică! Dă-mi viaţa înapoi! Dă-mi aţa înapoi! Nu vreau asta viaţă de la tine!
- Aha! Tu chiar credeai că sunt Dragobeta? Aici te-ai înşelat! Păcatul ţi-e pururi! Eu tinereţea voi căpăta cu a ta aţă! Dar în schimb tu trebuie să respecţi blestemu-ţi! Nu e vina mea! Trebuia un fecior să vrea a bea de bună voie poţiunea-mi! Şi tu ai fost acela! zicând acestea dispăru în negură nopţi...
-Babooooo! degeaba el strigă că nimeni nu îi răspundea...
Iată că se făcu lumină şi după iarăşi seară şi cum stătea aşa a se gândi, ceva îl trase înspre sat şi în mintea iubitei lui îşi făcu apariţia... Uimit şi supărat de ce găsi la dânsă-n minte, se hotăra să nu-i mai dea pace niciodată! Şi nu doar ei ci şi la alte fete şi femei, ce cu mintea lor greşeau!
Aşa petrecu zi după zi, lună după lună, an după an, până când toată lumea aflase de el! Femeile se temeau la auzul numelui său, căci fusese numit Zburătorul după ceea ce face în vise, cum zboară el de la o fecioară la alta spre a le necăji prin purtări impure..!
Dar să nu care cumva să crezi că doar femeile îl cunosc! Nicidecum! Şi bărbaţi îl ştiu şi asta se datorează timpului! Cu trecerea anilor a devenit un simbol al iubirii neîmpărtăşite! Şi orice băiat sau bărbat de se va ruga lui, acesta îi va împlini cea mai arzătoare dorinţă a lui! Acea de a fi răzbunat de ocară adusă sau prin refuzul ce la primit de la domniţa inimi lui....
By Odika 23.11.2016, a fost terminata povestea
"Zburătorul este în mitologia populară românească
o ființă fantastică închipuită ca un spirit rău, care chinuiește
noaptea, în somn, fetele nemăritate și femeile măritate de curând. În
literatura romantică (vezi romantism), termenul „zburător” este o personificare a dorului
de bărbatul iubit, a dragostei intense față de ființa iubită. Se
consideră că „zburătorul” este un bărbat care, în timpul vieții, a fost
respins de o femeie și care, după moarte, bântuie si violeaza femeile de
pe Pământ, dar mai ales pe cea care l-a refuzat (dacă aceasta mai este
în viață). Este considerat simbolul iubirii neîmpărtășite." (Wikipedia)
Bonus:
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Sunteti de acord sa nu scrieti niciun material abuziv, obscen, vulgar, calomnios, de ura, amenintare, orientare-sexuala sau orice alt material care poate viola prevederile legale ale tarii dumneavoastra, ale tarii unde „Despre-tot-si-nimic” este gazduit sau ale legislatiei internationale. Nerespectarea acestor prevederi poate duce la blocarea imediata si permanenta insotita de notificarea Internet Service Provider-ului dumneavoastra daca vom considera necesar. Adresele IP ale tuturor mesajelor sunt inregistrate pentru a ajuta la respectarea acestor condiţii. Sunteti de acord ca „Despre-tot-si-nimic” sa aiba dreptul de a sterge, modifica, muta sau inchide orice subiect in orice moment in care considera necesar. Ca utilizator sunteti de acord ca orice informatie introdusa sa fie stocata in baza de date. Aceste informatii nu vor fi dezvaluite niciunei terte parti fara acordul dumneavoastra, iar „Despre-tot-si-nimic” nu poate fi considerat responsabil pentru vreo incercare de hacking care poate duce la compromiterea datelor.