Mă gândeam să scriem împreună câteva poezii, dar pentru că suntem începători, avem nevoie de îndrumare, spre a ne aşterne dorinţele şi temerile sufletului! Şi cum internetul, ne oferă răspuns la orice nelămurire, iată că am găsit câteva site-uri cu paşii de bază ce trebuie urmaţi spre a crea o capodoperă literală... Am să vă las link-urile, spre aceste site-uri, la sfârşitul articolului. După ce ne-am documentat cum se crează o poezie, stăm puţin pe gânduri şi iată că apar şi ideile şi încercăm să dăm contur unei poezii frumoase... Am scris dintr-un impuls de creaţie şi au ieşit aceste versuri:
Aspiraţie
Dorul mă cuprinde,
Umeri mă apăsa,
Luna să stins,
Soarele a răsărit.
Curg lacrimile mele...
De dorul tău,
Eu mă scufund
În bezna-ntunecată...
Mă întreb ş-acum
Cum e posibil,
Ca o ceartă
Să ne despartă?
Că ai plecat
Şi n-ai venit,
Încă de-aseară
Când certaţi eram...
Dar iată-te venit!
De-acum totu-i uitare
Şi lacrimile toate,
De-ndată au pierit!
Dorul mă cuprinde,
Umeri mă apăsa,
Luna să stins,
Soarele a răsărit.
Curg lacrimile mele...
De dorul tău,
Eu mă scufund
În bezna-ntunecată...
Mă întreb ş-acum
Cum e posibil,
Ca o ceartă
Să ne despartă?
Că ai plecat
Şi n-ai venit,
Încă de-aseară
Când certaţi eram...
Dar iată-te venit!
De-acum totu-i uitare
Şi lacrimile toate,
De-ndată au pierit!
de Odika,
19.10.2017
Scriitor de-aş fi
Vreau măcar o dată,
Să scriu şi eu ceva...
Să fie ca la carte,
Să fiu felicitat!
De voi reuşit
De n-am să reuşesc...
Dar am scris o carte.
Şi astăzi iarăşi vreau,
Să scriu încă odată!
Şi iată-mă scriind...
Cuvinte, dialoguri tăcute,
Ce devin eterne!
Când devin scriitor?
C-aş scrie o carte...
Să scriu şi eu ceva...
Să fie ca la carte,
Să fiu felicitat!
De voi reuşit
De n-am să reuşesc...
Dar am scris o carte.
Şi astăzi iarăşi vreau,
Să scriu încă odată!
Şi iată-mă scriind...
Cuvinte, dialoguri tăcute,
Ce devin eterne!
Când devin scriitor?
C-aş scrie o carte...
de Odika,
11.10.2017
Vis ori realitate?
Mă trec fiori pe spate,
Când te văd aproape.
Şi mă întreb aparte:
S-a-ntâmplat în noapte?
Mă întrebi din nou,
Ce s-a-ntâmplat cu mine.
De parcă n-ai vedea?
Patima mea şi-a ta!
Doar visarea-mi rămâne...
Căci despărţirea-i grea,
Că-i plecat tu iarăşi
Şi mai lăsat s-aştept.
Şi iar privesc în zare,
Cum a ta umbră dispare.
Şi-atunci iluzia reapare:
Iubindu-ne iar şi iar...
Mă întorc la realitate...
Şi fug cu disperare.
Spre tine, viţa mea
Strigându-ţi s-aştepţi...
Te-ajung din urmă gâfâind,
Te iau de mână agale,
Şi-ţi şoptesc încetişor:
Ami eu te iubesc!
Şi de va fi să fie,
Sentimentu-ţi invers şi divers,
Eu îţi voi spune pe vecie:
Ami eu te iubesc!
De se va împlini iluzia-mi,
Şi tu-n a mea existenţă,
De vei da crezare,
Făgăduieşte-mi, dragoste, iubito!
Se uită lung la mine...
Şi-mi şopteşte-ncetişor:
Patosul acesta l-am dorit!
Şi eu aceeaşi simţiri am!
Şi-atunci, în braţe o cuprind,
Şi o sărut cu drag...
O mângâi şi-o alint,
Cum numai eu ştiu s-o fac...
Când te văd aproape.
Şi mă întreb aparte:
S-a-ntâmplat în noapte?
Mă întrebi din nou,
Ce s-a-ntâmplat cu mine.
De parcă n-ai vedea?
Patima mea şi-a ta!
Doar visarea-mi rămâne...
Căci despărţirea-i grea,
Că-i plecat tu iarăşi
Şi mai lăsat s-aştept.
Şi iar privesc în zare,
Cum a ta umbră dispare.
Şi-atunci iluzia reapare:
Iubindu-ne iar şi iar...
Mă întorc la realitate...
Şi fug cu disperare.
Spre tine, viţa mea
Strigându-ţi s-aştepţi...
Te-ajung din urmă gâfâind,
Te iau de mână agale,
Şi-ţi şoptesc încetişor:
Ami eu te iubesc!
Şi de va fi să fie,
Sentimentu-ţi invers şi divers,
Eu îţi voi spune pe vecie:
Ami eu te iubesc!
De se va împlini iluzia-mi,
Şi tu-n a mea existenţă,
De vei da crezare,
Făgăduieşte-mi, dragoste, iubito!
Se uită lung la mine...
Şi-mi şopteşte-ncetişor:
Patosul acesta l-am dorit!
Şi eu aceeaşi simţiri am!
Şi-atunci, în braţe o cuprind,
Şi o sărut cu drag...
O mângâi şi-o alint,
Cum numai eu ştiu s-o fac...
de Odika, 22.09.2017
Atlantis
Oricât ai încerca,
Şi orice ai face,
Atlantis va rămâne,
Mereu scufundat...
Şi de nu vei crede,
Uită-te-n Atlas...
Nici măcar pe hartă,
El nu va exista...
Aşa că încearcă,
Să înţelegi odată,
Atlantis nu există!
Atlantis este mort!
Şi orice ai face,
Atlantis va rămâne,
Mereu scufundat...
Şi de nu vei crede,
Uită-te-n Atlas...
Nici măcar pe hartă,
El nu va exista...
Aşa că încearcă,
Să înţelegi odată,
Atlantis nu există!
Atlantis este mort!
de Odika,
12.09.2017
Site-urile promise de îndrumare spre o carieră de poet:
Bonus:
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Sunteti de acord sa nu scrieti niciun material abuziv, obscen, vulgar, calomnios, de ura, amenintare, orientare-sexuala sau orice alt material care poate viola prevederile legale ale tarii dumneavoastra, ale tarii unde „Despre-tot-si-nimic” este gazduit sau ale legislatiei internationale. Nerespectarea acestor prevederi poate duce la blocarea imediata si permanenta insotita de notificarea Internet Service Provider-ului dumneavoastra daca vom considera necesar. Adresele IP ale tuturor mesajelor sunt inregistrate pentru a ajuta la respectarea acestor condiţii. Sunteti de acord ca „Despre-tot-si-nimic” sa aiba dreptul de a sterge, modifica, muta sau inchide orice subiect in orice moment in care considera necesar. Ca utilizator sunteti de acord ca orice informatie introdusa sa fie stocata in baza de date. Aceste informatii nu vor fi dezvaluite niciunei terte parti fara acordul dumneavoastra, iar „Despre-tot-si-nimic” nu poate fi considerat responsabil pentru vreo incercare de hacking care poate duce la compromiterea datelor.