Într-un sat îndepărtat, aproape de capătul pământului, unde măreţul Soare dansează cu frumoasă Lună şi stelele alunecă încet pe razele soarelui, peisajul minunat ce înconjoară satul, îţi dă senzaţia că ai ajuns în Rai... Este ora două noaptea şi unul dintre săteni începe să strige de bucurie:
- Am un băiat! Am un băiat! Aaaam uuun băiat!
Atât de tare striga încât glasul său a făcut un ecou puternic, căci satul se afla într-o vale înconjurată de munţi şi dealuri, încât a trezit întreaga comunitate. Săteni, cu mic şi mare, au mers degrabă la casa omului nostru... Dacă îi vedeai din depărtări aveai impresia că merg la război, când au ajuns în dreptul proaspătului tată, ce tocmai strigase, s-au repezit la el şi l-au luat în braţe şi îl felicită care mai de care. Numele băiatului a fost Nicolas, căci, tradiţia locală spunea că atunci când un prunc se naşte în ajun de mare sărbătoare să i se pună numele acelei sărbători, iară de nu va fi sărbătoare mare, atunci numele şi-l va primi de la părinţii spirituali.
În acest sat timpul trecea altfel, în loc de un an de al nostru, treceau trei ani şi astfel că la vârsta de 18 ani Nicolas se hotăra să plece în lume! Îşi luă rămas bun de la ai săi părinţi şi porni la drum. A mers cale lungă să-i ajungă şi iată că ajunse, într-un final, într-o ţară bogată şi care se numea Hibernia, dar care nu era mândră de istoria ei. Pentru că în urmă cu 2000-2500 de ani, hibernienii antici practicau canibalismul, oameni moderni ce locuiesc aici pe insulă, încă îşi învinovăţeau strămoşi pentru faptele crude pe care le-au săvârşit, doar ca să supravieţuiască... Nicolas nu înţelegea nimic din toate aceste fapte crude ale istoriei, dar a înţeles că toate aceste trimiteri înspre trecutul tragic al Hiberniei îl atrage şi vroia să descopere adevărul ce era ascuns de nişte organizaţi religioase. Aşa că se hotăra să rămână pe insulă şi să se informeze despre trecutul insulei. Nimic nu era cert din studiile sale şi cu cât încerca să descopere mai multe despre Hibernia cu atât mai multe piedici i se puneau. La un moment dat descoperă că cretinizarea poporului hibernian, a dus la milă şi compasiune, astfel au prosperat şi au mers mai departe. După toată cercetarea făcută se hotăra să rămână pentru toată viaţa în această ţară, a început să se descurce, mergea la lucru, avea propria casă, îşi ajută familia care era atât de departe de el şi chiar a început să strângă o avere frumuşică...
- Am un băiat! Am un băiat! Aaaam uuun băiat!
Atât de tare striga încât glasul său a făcut un ecou puternic, căci satul se afla într-o vale înconjurată de munţi şi dealuri, încât a trezit întreaga comunitate. Săteni, cu mic şi mare, au mers degrabă la casa omului nostru... Dacă îi vedeai din depărtări aveai impresia că merg la război, când au ajuns în dreptul proaspătului tată, ce tocmai strigase, s-au repezit la el şi l-au luat în braţe şi îl felicită care mai de care. Numele băiatului a fost Nicolas, căci, tradiţia locală spunea că atunci când un prunc se naşte în ajun de mare sărbătoare să i se pună numele acelei sărbători, iară de nu va fi sărbătoare mare, atunci numele şi-l va primi de la părinţii spirituali.
În acest sat timpul trecea altfel, în loc de un an de al nostru, treceau trei ani şi astfel că la vârsta de 18 ani Nicolas se hotăra să plece în lume! Îşi luă rămas bun de la ai săi părinţi şi porni la drum. A mers cale lungă să-i ajungă şi iată că ajunse, într-un final, într-o ţară bogată şi care se numea Hibernia, dar care nu era mândră de istoria ei. Pentru că în urmă cu 2000-2500 de ani, hibernienii antici practicau canibalismul, oameni moderni ce locuiesc aici pe insulă, încă îşi învinovăţeau strămoşi pentru faptele crude pe care le-au săvârşit, doar ca să supravieţuiască... Nicolas nu înţelegea nimic din toate aceste fapte crude ale istoriei, dar a înţeles că toate aceste trimiteri înspre trecutul tragic al Hiberniei îl atrage şi vroia să descopere adevărul ce era ascuns de nişte organizaţi religioase. Aşa că se hotăra să rămână pe insulă şi să se informeze despre trecutul insulei. Nimic nu era cert din studiile sale şi cu cât încerca să descopere mai multe despre Hibernia cu atât mai multe piedici i se puneau. La un moment dat descoperă că cretinizarea poporului hibernian, a dus la milă şi compasiune, astfel au prosperat şi au mers mai departe. După toată cercetarea făcută se hotăra să rămână pentru toată viaţa în această ţară, a început să se descurce, mergea la lucru, avea propria casă, îşi ajută familia care era atât de departe de el şi chiar a început să strângă o avere frumuşică...
Bonus:
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Sunteti de acord sa nu scrieti niciun material abuziv, obscen, vulgar, calomnios, de ura, amenintare, orientare-sexuala sau orice alt material care poate viola prevederile legale ale tarii dumneavoastra, ale tarii unde „Despre-tot-si-nimic” este gazduit sau ale legislatiei internationale. Nerespectarea acestor prevederi poate duce la blocarea imediata si permanenta insotita de notificarea Internet Service Provider-ului dumneavoastra daca vom considera necesar. Adresele IP ale tuturor mesajelor sunt inregistrate pentru a ajuta la respectarea acestor condiţii. Sunteti de acord ca „Despre-tot-si-nimic” sa aiba dreptul de a sterge, modifica, muta sau inchide orice subiect in orice moment in care considera necesar. Ca utilizator sunteti de acord ca orice informatie introdusa sa fie stocata in baza de date. Aceste informatii nu vor fi dezvaluite niciunei terte parti fara acordul dumneavoastra, iar „Despre-tot-si-nimic” nu poate fi considerat responsabil pentru vreo incercare de hacking care poate duce la compromiterea datelor.