De-a lungul mileniilor, omenirea a trecut prin mari schimbări, în ceea ce priveşte portretizarea. Primele semne, au fost pe pereţii peşterilor. Odată cu arta rupestră, a apărut pentru prima dată în regiunea vestică a Europei şi zona Indoneziei, tema acestei arte era conturul animalelor, interesul uman pentru abstract a crescut. Astfel de la pictatul pe pereţii peşterilor, facem un salt până în Egiptul antic, unde pictură este prezentă pe morminte. Pictura egipteană avea la bază tema vieţii cotidiene, dar şi reprezentări mitologice. În epoca bronzului, civilizaţia minoică a creat picturii realistice pe ceramică şi pe pereţii palatelor din insula Creta. Ne îndreptăm spre Grecia şi Roma antică, aici pictură este reprezentată sub formă de mozaic şi se întâlneşte în special pe pereţi şi pardoseli, având la bază că teme peisaje sau intrau în categoria de mitologie, dar oricare ar fi fost tema de referinţă, scenele păreau foarte realiste. Începând cu ani 476, arta bizantină a luat amploare până prin ani 1453, cu toate că, în mare parte, era influenţată de artă din Grecia antică. Temele, cele mai des întâlnite, în pictura bizantină, erau legate de creştinism, apărând primele icoane sau picturi pe lemn cu diferite teme biblice sau portrete cu Sfinţi, Maica Domnului ori Iisus, în diferite ipostaze, precum: Păstor, Patimile pe Cruce, Învierea ori Înălţarea. Ieşind din Imperiul Bizantin şi îndreptându-ne spre Marea Britanie, aici ne aşteaptă picturile medievale care se disting prin decoraţii liniare. Acest tip caligrafic, de decorare, cuprindea elemente celtice cât şi germanice. Între anii 1300-1400, începe să se dezvolte pictura pe vitraliile catedralelor, în această perioadă, artiştii acorda o deosebită atenţie fiinţei umane, creând detalii mult mai realiste. Pictură în perioada Renaşterii are diferite teme precum: mitologice, parabole, proverbe, religioase, peisaje, portrete, dar şi nuduri feminine. În această perioadă apar noi principii a perspectivei liniare, care au dus la realizarea operelor bidimensionale şi tehnici de a picta în ulei, tempera sau fresco, cât şi strălucirea culorilor în ulei. Un nou stil se naşte în Italia, prin 1520, manierismul ce cuprindea o abordare de complexitate şi distorsionare a realităţii, ce atingeau şi combinaţii apocaliptice bazate pe teme precum: peisaje, religie şi portrete. Cât despre picturile din secolului al XVII-lea, sunt caracterizate prin linii diagonale de compoziţie dând senzaţia de mişcare, utilizând şi clarobscurul, contrastele dintre lumini şi umbre creând un realism brutal prin echilibru, claritate şi armonie. Subiectele abordate, în perioada barocului, au fost în special cele religioase, viaţa rurală, natura statică, mitologice, istoric şi scene. Rococo ca stil, este o continuare a celui baroc, mai ales prin jocul de lumini şi contrastele sale, dar acest joc este mult mai amplu, dând o notă în plus picturilor ce aveau ca temă moravurile epocii sau portrete. În secolul al XVIII-lea are loc o revoluţie în pictură datorată săpăturilor arheologice, pictorii inspirându-se din sculpturile antice, dau esenţa unui nou stil bazat pe teme din istoria antică şi mitologie, conturând stoicismul şi sacrificiul de sine. Odată cu venirea secolului XIX, apar patru stiluri noi. Romantismul este abordat prin teme de suferinţa şi eroism, admiraţia naturii şi fenomenele din ea, peisaje romantice ori mistice,care adesea cuprindeau şi viaţa rurală. Toate aceste abordări aveau ca inspiraţie scrierile literale ori religioase. Realismul adoptă subiecte cu oameni obişnuiţi, în situaţii obişnuite. Impresionismul, tot viaţa cotidiană şi natura o avea la bază, doar că aducea un nou stil în picturii prin utilizarea tusetelor libere, suprapunere de culori intense care conferă puternice efecte vizuale , creând picturi cu subiecte în mişcare asimetrică, dar şi modul cum lumina colorează umbrele şi dizolva obiectele. În următorul secol, apar noi curente artistice, care se vor concentra asupra artelor popoarelor primitive (fauvismul), de redarea sentimentelor (expresionismul), a suprafeţe plate geometrizate (cubismul), creaţii ce nu trimit direct la realitate (abstracţionismul), sfidarea oricărui criteriu estetic preconceput (dadaismul), inconştienţa artistică sau accidentul artistic (suprarealismul), ritmul şi precizia culorii prin aplatizarea cubistă a obiectelor (sincronismul), iluzii optice cu obiecte uzuale ( op art şi pop art), tehnica fotografică (neorealistă), lucrări ce se inspiră din creaţia copiilor ( europa postbelică).
Bonus:
Sursă: Wikipedia
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Sunteti de acord sa nu scrieti niciun material abuziv, obscen, vulgar, calomnios, de ura, amenintare, orientare-sexuala sau orice alt material care poate viola prevederile legale ale tarii dumneavoastra, ale tarii unde „Despre-tot-si-nimic” este gazduit sau ale legislatiei internationale. Nerespectarea acestor prevederi poate duce la blocarea imediata si permanenta insotita de notificarea Internet Service Provider-ului dumneavoastra daca vom considera necesar. Adresele IP ale tuturor mesajelor sunt inregistrate pentru a ajuta la respectarea acestor condiţii. Sunteti de acord ca „Despre-tot-si-nimic” sa aiba dreptul de a sterge, modifica, muta sau inchide orice subiect in orice moment in care considera necesar. Ca utilizator sunteti de acord ca orice informatie introdusa sa fie stocata in baza de date. Aceste informatii nu vor fi dezvaluite niciunei terte parti fara acordul dumneavoastra, iar „Despre-tot-si-nimic” nu poate fi considerat responsabil pentru vreo incercare de hacking care poate duce la compromiterea datelor.